Scriu şi şterg, scriu şi şterg pentru că e greu să compari mere cu pere. Două emisiuni cu muzică, oameni talentaţi, concurenţi plini de speranţă că vor deveni vedete şi îşi vor îndeplini marele vis de a cânta. Am aşteptat să înceapă X Factor pentru că mi s-a părut un fel de Megastar (emisiune pe care am urmărit-o de fiecare dată cu aceeaşi bucurie). M-am uitat la preselecţii şi nu mi-a displăcut, e ok, vreau să mă mai uit şi săptămâna viitoare. Am văzut în schimb Vocea României în seara asta şi am avut un sentiment pe care nu l-am mai avut de foarte mult timp cu privire la o emisiune: că nu vreau să se termine şi că până marţea viitoare mai este atât de mult timp. Vocea României este un spectacol adevărat încă dinainte să înceapă spectacolul. Momentan sunt selecţiile, se aleg echipele. E clar, s-au facut nişte preselecţii înainte de aceste selecţii. Şi aici vroiam să ajung. Ce nu-mi place la X Factor sunt acele “funny moments” cum se numeau la Megastar, faptul că vedem oameni care se fac de râs, oameni care cred prea mult în ei, oameni cărora le-aş dărui, vorba lui Brenciu “puţină modestie”. La X Factor ni se dă totul la grămadă, ascultăm pe toţi şi de toate. Poate că vor să ne facă să râdem. Eu una nu mă uit la emisiuni de cântat ca să râd. Dacă vreau să râd mă uit la Friends sau citesc bancuri pe internet.

De fapt şi la Vocea României există funny moments. Dar sunt momente cu umor discret, decent şi spontan din partea juriului (sau a antrenorilor cum se numesc ei aici). Nu există oameni care se fac de râs. Deşi au rămas concurenţi în faţa cărora scaunele nu s-au întors, oamenii aceia nu s-au umilit. Ei au cântat frumos şi mulţi dintre ei bine însă nu suficient de bine pentru Vocea României. Câţiva dintre ei cred că au avut ghinion, emoţii, le-a scăpat vocea, n-au fost suficient de pregătiţi. Sunt convinsă că acasă le ieşea mult mai bine. Dar n-a fost să fie acum. Poate altă dată, la alt concurs, când le va mai trece tracul.

Uitându-mă la Vocea României am avut momente de “ţi se face pielea de găină” mai des decât a avut Andra în tot concursul Românii au talent (şi cine s-a uitat ştie că n-au fost puţine).Va fi greu să se aleagă Vocea României. Am văzut doar o singură emisiune, nu s-au ales nici un sfert de concurenţi şi deja simt nevoia să mă uit la emisiunea Vocile României.

Am avut bucuria să-i reascult pe Brigitta şi pe Claudiu de la Megastar (am şi acum pe telefon câteva melodii cântate de ei în concurs), mă bucur că în faţa lor s-au întors scaunele (în faţa Brigittei chiar toate patru). Nu ştiam că sunt atât de mulţi oameni în România care cântă atât de frumos şi totuşi nu-i auzim nicăieri. Ei încearcă, merg la concursuri, speră, li se promite şi apoi rămân tot undeva în umbră cântând în cluburi studenţeşti cu un număr redus de fani (nu că n-ar merita mai mulţi ci pentru că nu mulţi au ocazia să-i asculte). Eu chiar şi după aproape 4 ani de la primul Megastar am rămas fanul lor deşi nu i-am mai auzit pe nicăieri, n-au fost în nicio formaţie cunoscută, nu apar la televizor. Dar îi ţin minte, pentru mine s-au remarcat cu ceva şi o să-i recunosc mereu pe stradă ca pe nişte vedete.

La Vocea României îmi place mult de tot juriul. Horia Brenciu e favoritul meu, ştie să întreţină atmosfera în orice situaţie. La X Factor nu mă dau în vânt după nimeni de acolo nici chiar după Paula (îmi place cum cântă dar nu o văd potrivită în juriu). Dar să vedem, încă n-a început X Factor în adevăratul sens al cuvântului, poate judec prea devreme în faza aceasta de preselecţii.

În sfârşit am şi eu un motiv să abia aştept ziua de luni. Că după luni vine marţi şi iar marţea e Vocea României 🙂

A şi încă ceva … ce mi se pare cel mai tare este că e foarte greu să-mi fac nişte preferaţi. Deşi eu obişnuiam să simt din prima cu cine o să ţin până la final. Acum nu…nu încă de fapt.