M-a prins şi pe mine provocarea de vinerea asta de pe blogul Laurei. De obicei nu mă accept astfel de provocări pentru că sunt antitalent la crafts-uri şi nici nu mă pasionează. De data asta este vorba despre crafts-uri din condei, nu ştiu dacă sunt talentată dar măcar mă pasionează.
Deci ca să înţelegeţi despre ce e vorba, site-ul Activităţi Copii a lansat un nou concurs numit “Cărţile copilăriei” care sună în felul următor:
“Va invitam sa ne impartasiti din dragostea voastra si a copiilor vostri pentru carti.
Sa ne vorbiti despre cartea sau cartile copilariei voastre. Cartea de suflet pe care ati citit-o si rascitit-o, cartea care va trezeste cele mai intense amintiri, prin care ati descoperit sentimentul de bucurie, cartea care v-a colorat visele! Acea carte pentru care asteptati momentul potrivit ca sa i-o prezentati si copilului vostru ca pe o comoara nepretuita!”
SAU
“Sa ne descrieti cartea sau cartile preferate ale copilului vostru. Cartea de suflet pe care o citeste cel mai des si care ii este cea mai draga. Cartea tocita, rupta sau unsuroasa de care nu vrea sa se desparta si pe care nu vrea sa o inlocuiasca cu alta noua. Cea pe care o imbratiseaza, care il face sa rada si pe care o saruta cand isi vede personajele preferate. Cea de care se bucura ziua si ale carei personaje le intalneste noaptea in vis.”
Am ales evident prima variantă pentru că am două cărţi dragi pe care le-am citit şi recitit cu drag toată copilăria mea. Prima se numeşte Moş Bărbuţă şi mi-au cumpărat-o părinţii în timpul unui concediu la Vatra Dornei. Pe vremea aceea nu ştiam încă să citesc însă cartea mi-a plăcut foarte tare pentru că era şi de colorat în acelaşi timp (activităţile mele preferate în copilărie erau coloratul pe cărţi de colorat şi modelatul plastilinei). Ulterior am învăţat să citesc şi a devenit cartea cea mai preţuită şi mai citită din casă, cred că mai aveam un pic şi o învăţam pe dinafară.
Când am crescut puţin mai mare, l-am lăsat pe Moş Bărbuţă în bibliotecă şi m-am concentrat asupra cărţii Poveşti cu zâne pe care mi-a cumpărat-o tata (nu mai ţin minte cu ce ocazie sau cum de, tata nu prea cumpăra cărţi). Am citit şi răscitit poveştile acelea cu sfinţenia cu care oamenii religioşi citesc Biblia seară de seară. Uneori nu mai citeam toată povestea ci treceam direct la părţile care mă pasionau cel mai tare şi anume gătitul prinţesei. Şi nu, nu mă refer la gătitul în bucătărie ci la momentele în care prinţesa se transforma dintr-o cenuşăreasă într-o frumuseţe îmbrăcată cu haine pline de nestemate.
Dacă mă gândesc bine am fost mereu un copil destul de realist. Nu-mi plăceau jocurile în care ne prefăceam că suntem altcineva, nu-mi plăcea să-mi imaginez că sunt altcineva (realitatea se strecura mereu printre fantezii şi nu mai era distractiv), nu-mi plăcea să citesc cărţi care conţineau lucruri neadevărate. Poveşti cu zâne a fost singura excepţie.
După Moş Bărbuţă şi Poveşti cu zâne m-am orientat către genul de cărţi care mi-au rămas prietene şi-n ziua de azi: cele care conţin povestiri care chiar se pot întâmpla în realitate. Îmi aduc aminte de una dintre ele, Piciul, pe care am citit-o în repetate rânduri, o carte destul de tristă însă pe gustul meu, realistă.
Nici azi nu sunt pasionată de fantasy (deşi am tradus câteva care mi-au şi plăcut), nu urmăresc nici măcar filme SF, îmi place ca totul să fie cât mai apropiat de lumea în care trăim. Şi ca să evit ironiile gen “comediile şi filmele romantice de care eşti aşa pasionată sunt nişte SF-uri”, voi răspunde în avans că pentru mine umorul şi dragostea reprezintă cea mai reală realitate care există pe lumea asta.
Vai, daca se poate as vrea si eu un scan al Povestilor cu Zane! Am avut cartea cand eram mica, imi placeau tare mult ilustratiile, si acum nu stiu ce s-a intamplat cu cartea si pe unde a ajuns, si acum as vrea sa le citesc fetelor mele din ea! Multumesc!
Din pacate nu am scan dupa Povesti cu Zane dar daca identific unde este cartea (fie la mama fie la sora mea), o sa fac 🙂
Buna seara, Mihaela. Sunt Catalina, o avida cititoare de Mos Barbuta si Povesti cu Zane, cand eram copil. Si in cazul meu, tata a fost cel care mi-a cumparat Povestile cu Zane. Momentan studiez in Finlanda, sunt casatorita si astept un bebe… tare m-as bucura sa am aceste doua carti in .pdf. Daca ai putea sa ma ajuti, raman recunoscatoare…m-a apucat nostalgia, citind postarea ta. Iti multumesc 🙂
Ce bine ca am gasit acest blog, caut insistent “Povesti cu zane” de Contesa de Segur, cum as putea-o gasi??? Este cartea copilariei mele, a fetiteti mele, iar acum am un nepotel caruia vreau sa i-o citesc. Astept un semn de la cineva, multumesc din suflet, Mihaela
Buna Mihaela. Eu cartea o am de cand eram mica. Daca identific exact unde este cand merg acasa la mama o sa ii fac un scan. Dar nu e nicaieri de cumparat? Intreb ca n-am cautat prin librarii/anticariate/olx dar poate o fi.
As dori si eu cartea Mos Barbuta si leacul miraculor scanata. O caut de mult timp si m-as bucura enorm sa o pot avea pentru copiii mei. VA MULTUMESC
Buna! La multi ani si un an nou nou fericit si bogat! Am gasit blogul dv incantator, tocmai cautant “mos barbuta”. Am avut si eu carticica aceasta cand eram mica si mi-a placut la nebunie, atat de mult, incat dupa 25 de ani m-am gandit sa o caut din nou. Va rog, daca se poate sa mi-o trimiteti si mie pe mail! Imi mai amintesc de o carte super simpatica, a carei protagonisti erau 2 soricei: Rontun si Rontuna, scrisa de Silvia Colfescu. Aceea, printr-un miracol a scapat nevatamata in biblioteca.
Multumesc, Andreea. Ti-am trimis email. Un an nou minunat si iti multumesc ca mi-ai vizitat blogul, te mai astept pe aici 🙂
Moș Barbuta a fost preferatul meu. Se poate sa mi Trimiteți si mie cartea? Mulțumesc frumos
Va rog mult de tot, daca imi puteti trimite si mie cartea Mos Barbuta, ar fi minunat. Adresa sper sa va apara, daca nu lasati un reply si vi-o transmit. Cu multumiri, Alina Smigun
Am trimis 🙂 Sa te bucuri de ea!
nu conteaza, doar sa-mi fac o idee.
multumesc!
[…] Mihaela cu Poveşti cu zâne şi Moş Bărbuţă Xelomon cu Fetiţa de pe Terra Luckyrock cu ale ei 100 de cărţi (încă nu sunt 100 dar sigur se vor face) Maria cu o postare mai veche despre cărţile ei din copilărie Raluca şi ale ei file de nostalgii Valerica şi Maria cu o comparaţie între cărţile de atunci şi cărţile de acum Şi voi, cei care nu aţi apucat până acum să scrieţi, provocarea rămâne deschisă până la sfârşitul anului 2011. E un subiect atât de larg şi atât de frumos că nu-l putem epuiza într-o săptămână. […]
hei! eu nu il stiu pe Mos Barbuta! cum de l-am ratat?? tare simpatic mi se pare.:)
o scanare ceva se poate?:) pliz, pliz.
O sa fac tot posibilul sa o scanez cand prind o clipa libera la serviciu, chiar merita. Doar ca e colorata de mine cand eram copil 😀
Mihaela, te rog, vreau si eu cartea! 😀 am avut-o cand eram mica si tin si acum minte inceputul: “Sus, in muntii Orastie, mos Martin a scris scrisoare, ca sa vie mos Barbuta, sa-i aduca alinare” 🙂 (mi-o poti trimite pe email, te rooog?)
Raluca, am trimis, sper sa se deschida bine, daca nu, imi zici si vedem cum facem.
Rog mult de tot, daca se poate, sa imi trimiteti si mie cartea cu Mos Barbuta. Eu am avut alta editie dar m-am indragostit inca din copilarie de el. Acum ca astept un bebe, amintirile au revenit si caut de ceva vreme pe net carti cu mosul, in speranta de a ii insufla si copilului meu gustul pentru carti de calitate. Adresa mea este uniquesmilem@yahoo.com Multumesc mult, anticipat.
Am trimis 🙂 Sarcina usoara si sa ai un bebe sanatos si fericit!
Eu avem o carte cu basme asiatice care imi placeau la nebunie, le-am citit si recitit pana prin generala 🙂 Si imi mai amintesc si de Peter cel Hatru, basmele fratilor Grimm, Povesti, snoave si legende, Petre Ispirescu…
doamne, uitasem de mos barbuta, cat de fain, imi vine sa plang. mos barbuta… eu, din pacate, nu mai am carti din copilaria mica, am avut mare grija de ele, pare-se…:-(
dar jur ca imi amintesc atatea: aventurile lui habarnam (care-i pe la o verisoara) hansel si gretel, nuielusa de alun, a lui gruia (si p-asta am maritat-o), morcoveata, calutul de ciocolata, rica murdarica, fram, povesti cu zane, heidi, fetita muntilor, o super editie tom sawyer (avea format mare), morcoveata, muc cel mic, osul de peste fermecat, vai, cat de bogata eram. tare mi-as dori sa am de unde cumpara macar o parte din ele
Dacă aş putea să-ţi dau vreun premiu pentru postarea asta, aş face-o. Mi-ai adus aminte de copilărie.