Astăzi au început etapele live din Vocea României, o emisiune care mă pasionează şi din care n-o să pierd nicio ediţie (dacă nu pot marţi, duminică trebuie să pot, chiar dacă nu mai e live şi chiar dacă încerc să evit fără succes toate sursele prin care aş afla ce s-a întâmplat).

Fiindcă se desfăruşa impecabil, am găsit scuza că emisiunea nu este în direct şi se taie mult la montaj. Astăzi a fost live şi s-a desfăşurat la fel de impecabil ca o emisiune înregistrată. Şi asta pentru că de când există, Protv-ul ştie să facă spectacol. În toate emisiunile de divertisment pe care le face se vede că se lucrează în spate pe rupte pentru ca pe sticlă să arate frumos şi profesionist.

Dincolo de voce, îmi place cum sunt concurenţii îmbrăcaţi. Mi se pare că sunt lăsaţi să se exprime şi să poarte ceva care îi reprezintă, nu am văzut să le schimbe look-ul radical (doar mici îmbunătăţiri binevenite pe ici pe colo) cum se chinuie ca la XFactor să-i radă în cap să-i coloreze care mai de care mai ţipător. Oamenii ăia poartă în mare parte nişte haine normale şi de bun simţ. Cine a spus că trebuie să te îmbraci în trei cârpe colorate aruncate din pod pe tine ca să fii chic şi să dai bine pe sticlă? Vocea României: bilă albă pentru strălucire prin simplitate şi naturaleţe.

De voci, vorba lui Brenciu, ce să alegi din perfect? Mai mult ca perfect. Am văzut azi că încă se mai pot alege dintre ei. De blonduţa Cristina nu mi-a plăcut niciodată aşa că nu mi-a părut rău că a plecat. Am suferit în schimb pentru Mihai, eram ferm convinsă că rămâne. Îmi plăcea mult de tot cum cânta şi aş fi vrut să mai am ocazia să-l ascult. N-a avut succes nici la Megastar (deşi a câştigat cu trupa) şi nici eu n-am avut şansa să-l aud la radio sau în concerte. Să sperăm ca antrenorii se vor ţine de cuvânt şi-i vor ajuta să devină faimoşi.

Am observat că la fiecare ediţie eu trebuie să-mi aleg alt preferat. De ce? Pentru că în fiecare emisiune mai iese câte un preferat de-al meu. Au plecat pe rând Andreea Crepcia, Alexandra Penciu, Brigitta, Claudiu, Lucian. În seara asta a plecat şi Mihai şi am zis că n-o să-mi mai aleg niciun preferat. O să mă uit cu acelaşi drag la emisiune ca de fiecare dată dar n-o să mai pun aşa mult suflet doar pentru un concurent (deşi între noi fie vorba mi-am ales deja din instinct un nou preferat pe care o să-l şi votez ca să aibă măcar o şansă să rămână). Vorba soţului meu, dacă sunt douăzeci şi patru de concurenţi în concurs şi eu îmi aleg douăzeci şi trei de preferaţi, câştigă acel al douăzeci şi patrulea pe care nu l-am ales. Întreb din nou de ce? Pentru că eu aleg, ca de obicei, cu sufletul şi nu calculez şanse. De altfel, chiar dacă aş sta să calculez, n-am fost niciodată bună la matematică aşa că why bother?