Ieftin sau bun? Sau se poate şi ieftin şi bun? Eu n-am prea întâlnit varianta asta a doua chiar dacă uneori mi-am dorit să fac economie şi am aruncat un ochi pe alte produse decât cele cu care m-am obişnuit. Mezelurile ieftine sunt pline de grăsime şi conservanţi deci prefer ori să nu mai mănânc deloc (ceea ce ar fi mai sănătos) ori să îmi iau din când în când salamul meu (trei felii la zece lei) din Megaimage şi să-l savurez cu măslinele mele verzi fără sâmburi la borcan (evident mai scumpe decât cele vrac). Decât să mănânc o găleată de măsline ieftine sau un kilogram de salam prost, prefer doar o felie de salam şi o măslină. Carnea ieftină (asta dacă mai putem vorbi de carne ca fiind ieftină) se cunoaşte imediat după culoare. Curcanul e scump, vita de calitate e şi mai scumpă, puiul crescut în aer liber şi hrănit cu cereale este şi el peste puterile noastre zilnice de cumpărare. Am găsit o variantă de mijloc în puiul oşenesc care arată mai sănătos (acum cine o mai şti, măcar mai gustos sigur este).

La îmbrăcăminte se vede imediat o haină de calitate care costă mai mult în comparaţie cu una la preţ mic care se destramă la prima spălare. Şi materialele fac diferenţa. Hainele ieftine nu sunt mereu din bumbac, sunt incomode, prost croite, mai că se scurg aţele din ele. Încălţămintea ieftină este cam de unică folosinţă şi chiar în unele cazuri dăunătoare pentru picioare (mai ales din cauza materialelor proaste). Întotdeauna am preferat să am doar o pereche/două de cizme de calitate decât zece ieftine. La fel şi la haine, una dar bună. Vorba românului, sunt prea sărac să-mi permit lucruri ieftine.

Ca să nu mai vorbesc de consumabile:  săpunul miroase artificial, hârtia igienică e transparentă sau şmirghel, prosoapele de hârtie de bucătărie aproape ca se dezintegrează, şamponul strică părul (eu oricum nu mai renunţ la şamponul meu bio preferat), lacul de unghii se îngroaşă repede şi are pensonul complet nepotrivit cu unghia, cremele mai mult usucă decât hidratează, parfumul miroase a produse de curăţenie şi nici nu persistă şi lista poate continua.

Deşi am crescut într-o familie modestă, am avut mereu lucruri de calitate în casă  şi de mâncare şi haine şi consumabile.. Puţine, ce-i drept. Cel mai probabil aici stă secretul, în cantitate, în măsură şi în cumpătare. Living la vida high cost cred că poate fi la îndemâna mai multor oameni (nu mă grăbesc să spun a tuturor că nu e chiar aşa) dacă ar cumpăra puţin şi bun în loc de ieftin şi mult. Şi ieftin şi bun există în cazuri izolate, poate doar în sezoanele de reduceri extreme sau în lichidări de stoc. Nu e o idee rea totuşi să mai stăm cu ochii pe magazine în perioadele de solduri. Doar că din nou, nici să aruncăm în coş lucruri cu nemiluita doar pentru că sunt la jumătate de preţ (s-ar putea să nu ne trebuiască nici dacă s-ar oferi gratis).

Am observat că mulţi oameni preferă cantitatea în locul calităţii. Oamenii sunt săraci dar sunt pline coşurile de cumpărături, benzile de la casele de marcat rulează fără oprire de la deschidere până la închidere cu produse proaste cumpărate la baxuri. Oamenii zâmbesc bucuroşi de ce afacere au făcut că au luat mai mult şi mai ieftin. Oamenii citesc doar preţul, rareori spre deloc eticheta.