Astăzi este Ziua Mamei (aşa am perceput-o eu ca fiind încă din copilărie când făceam felicitări pentru mama la gradiniţă, şi acum simt miros de lipici ieftin :D) dar şi a femeii în general. Mă bucură toate lamulţiani-urile schimbate între noi şi tot binele din lume pe care ni-l urăm. Acum întrebarea mea este dacă urăm tuturor tot binele din lume, înseamnă că n-o să mai rămână bine pe lume pentru că s-a dus tot către persoana căreia i-ai urat? Şi cum se poate să se ducă tot binele din lume şi către mine şi către tot restul lumii? Oare binele din lume este nelimitat? Nu ştiu cât de mult bine există pe lume însă ştiu sigur că dacă se termină, mai facem noi altul. La mulţi, mămici, doamne, domnişoare şi vă urez bineînţeles tot binele din lume şi, ca să nu se termine, haideţi să ne unim forţele să-l regenerăm împreună, nu doar de ziua noastră!
Teoretic, binele ar trebui sa fie infinit, nelimitat, ca doar e o notiune abstracta. Dar practic, stim cu totii cum sta treaba in realitate! Oricum, daca urarile sunt spuse cu draga inima, e de bine! 😉 :))
Trebuie sa fie nelimitat, nu se poate altfel 😀
Cred ca esential e ca urarile sa vina din suflet, sa nu fie doar de fatada, spuse din inertie sau obligatie. Simtim vibratia pozitiva a oricarui gand bun. 🙂
Mie imi place sa cred ca si cele spuse din inertie sau din obligatie sunt din suflet. Ca doar de ce ne-ar vrea cineva raul. Da, stiu, sunt usor naiva 😀
Cred ca e vorba aici de tot binele specific unei persoane, ca binele meu nu poate fi si binele tau. Asa ca exista destul bine pentru toata lumea 🙂 La multi ani de 8 martie, cu intarziere! P.S. Am primit si eu felicitare realizata la gradinita, dar e un colaj din floricele si o vaza facute cu autocolant. Asa ca no more cheap glue for our kids!
Stiu, stiu, cugetam si eu 😀 Ce frumos, prima ta felicitare facuta de Eli!