În timp ce mă uitam la un episod din Modern Family şi zâmbeam atunci când spunea cineva o fază amuzantă, am realizat că nu mai ţin minte ultima oară când am râs în hohote. În mod clar găsesc câte ceva amuzant în fiecare zi, zâmbesc, de multe ori chiar râd cumpătat. Dar râs din acela sănătos de faci febră musculară la burtă dupa aia…nu-mi amintesc să fi experimentat demult. Oare nu mai sunt comediile suficient de comice sau glumele suficient de bune sau nu mai ştiu eu să mă bucur cu toată fiinţa? Aş merge pe varianta numărul doi, lucru care mă duce cu gândul la altă revelaţie pe care am avut-o azi şi anume că am uitat cum e să mă uit la un film/serial şi să mă gândesc doar la ce mă uit. În 21 de minute cât ţine un serial de comedie la care mă uit, mai fac în gând următoarele lucruri: liste de cumpărături, meniul pentru următoarele zile, planuri pentru viitor, ordonez task-urile pentru a doua zi de serviciu şi multe altele (în funcţie de ce discuţii am mai avut în ultima vreme cu diverse persoane). Ca să nu mai spun de faptul că atunci când dau de o fază interesantă mă străduiesc să o reţin şi să o povestesc şi altora sau raportez ce-am văzut acolo la viaţa noastră sau a celor apropiaţi. Nu ştiu cum o să fac însă trebuie să-mi recapăt capacitatea de a mă uita la un film şi a mă uita la el pe bune. Poate atunci o să-mi recapăt şi capacitatea de a râde până fac febră musculară şi mă ţin cu mâna de burtă.