Am început acum să citesc  o carte după ce am încheiat o alta şi m-am oprit fix la jumătatea primei pagini să reflectez la cele câteva rânduri pe care tocmai le-am parcurs.

“Insomnia propriu-zisă nu e chiar aşa de rea. Îţi poţi petrece noaptea stând în pat şi gândindu-te; calitatea insomniei depinde în întregime de subiectul asupra căruia te hotărăşti să reflectezi. Dar îţi poţi impune să te gândeşti la ceva anume? Ei bine, da. De cele mai multe ori poţi să faci tot ce-ţi pui în gând. Poţi să stai liniştit în faţa unui televizor închis, uitându-se pur şi simplu în gol; şi, mai devreme sau mai târziu, ajungi să-ţi creezi singur programe mult mai reuşite. Încercaţi, e distractiv!”

Şi uite aşa m-am oprit eu din citit şi mi-am amintit de perioada mea de insomnii de vara trecută, momente în care gândeam că insomnia asta este fooaaarte rea. Ţin minte când eram elevă sau chiar studentă, vroiam să adorm cât mai târziu pentru ca noaptea să dureze cât mai mult, pentru ca dimineaţa când trebuia să merg la şcoală să fie cât mai departe. Era o falsă impresie că noaptea dura mai mult pentru că dacă stăteam trează prea mult, pierdeam din somn şi din calitatea lui şi mă trezeam întoarsă pe dos. În viaţa mea de adult nu mi-am dorit niciodată să adorm greu şi asta pentru că mi-e mai drag să mă duc la serviciu decât îmi era să mă duc la şcoală. Dar să revin la astă vară când am avut aproape o lună de zile în care dormeam cam câte o oră-două pe noapte. În rest, îmi ocupam timpul cu întorsul pe toate părţile (mai îmi era şi rău pe deasupra) şi cu aşteptatul dimineţii când mă ridicam din pat şi îmi începeam ziua fără să mă fi odihnit deloc. Nu îmi era somn însă eram extrem de obosită (evident, doar nu dormeam aproape deloc). Atunci mi-am dat seama că insomnia nu e bună şi că nu vreau să-mi petrec noaptea stând în pat şi gândindu-mă. Mă gândesc destul şi la prea multe lucruri deodată în timpul zilei. Noaptea este pentru odihnă. Odihnă din aceea profundă care îţi ia toate gândurile şi toate grijile. Nu vă imaginaţi că le ia de tot. Doar le pune pe noptieră ca să le poţi lua dimineaţa înapoi odată cu sunetul alarmei. Aş prefera ca în loc să am o insomnie de calitate, să am un somn de calitate. Oare cum se face că atunci când aveam de învăţat sau vreo lectură obligatorie de terminat, insomnia îşi căuta de lucru prin alte dormitoare?

Aceste fiind spuse, casc şi mă întorc la lectura mea, aşteptând somnul care nu pare să se lase aşteptat prea mult în seara asta (I hope).