Pentru că Facebook m-a luat prin surprindere şi mi-a amintit ce poză am postat eu anul trecut pe 29 martie, mi-a trezit şi curiozitatea să mă uit cum mi-am mai surprins eu existenţa în postări pe blog pe final de martie în ultimii şase ani.
În 2009 povesteam despre prieteni şi cât de mult şi de repede mă ataşez eu de oameni. Nu s-a schimbat nimic, încă fac asta. Chiar dacă de multe ori am de suferit, merită din plin atunci când cunosc oameni dragi.
Sfârşitul lui martie 2010 mă găsea tot cu o postare despre prieteni însă aici mai degrabă cu întrebarea de ce uneori ne chinuim ani de zile să întreţinem o relaţie de prietenie care nu mai merge doar de dragul vechimii ei.
În 2011 am văzut un film care m-a făcut să mă gândesc mai bine la ideea de meant to be. “Being early is just as bad as being late“ a fost fraza mea preferată ce rezumă perfect filmul şi postarea mea de acum patru ani.
În 2012, după un an greu pentru mine, povesteam despre insomnie pornind de la un citat dintr-o carte în care insomnia era privită ca pe un lucru pozitiv. “Insomnia propriu-zisă nu e chiar aşa de rea. Îţi poţi petrece noaptea stând în pat şi gândindu-te; calitatea insomniei depinde în întregime de subiectul asupra căruia te hotărăşti să reflectezi.“
În 2013, după vacanţa petrecută în SUA, ilustram cu argumentele mele de ce nu mi-aş fi dorit să locuiesc acolo sau poate în orice altă parte din lume. Încă mai sunt de aceeaşi părere, nu s-a schimbat nimic. Deşi m-aş mai duce cu mare drag să-mi petrec concediul acolo.
În 2014 vă făceam cunoscută una dintre poeziile mele preferate de la Ioan Gyuri Pascu după ce, din cea mai mare întâmplare, am ajuns la un eveniment care mi-a rămas în suflet.
Şi poza despre care Facebook mi-a amintit de dimineaţă. A fost o zi frumoasă de primăvară pe 29 martie 2014 iar pomii erau gata înfloriţi. Încă puţină răbdare şi ajungem acolo şi anul ăsta.
Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor 
Ma atasez de oameni! Uneori cred ca ofer prea mult intr-o prietenie, alteori mi-e teama sa nu sufoc si citind articolul tau, cred ca am gasit solutia (valabila pentru unele cazuri) – insist sa mentin o prietenie “doar de dragul vechimii ei”! Si relatia pe care o ai cu cei din familie tot prietenie se numeste, nu?
Depinde cu ce membri de familie. Daca ne referim la relatia cu parintii sau cu frati/surori atunci nu e neaparat prietenie. Dar la alti membri de familie se poate numi si asa. Uneori o pastram cu forta doar pentru ca asa credem ca trebuie sa fie desi nu avem poate mare lucru in comun. Cred ca uneori trebuie sa te mai eliberezi tu pe tine insuti de anumite relatii ca sa nu te mai consumi inutil pentru atatea lucruri si sa te concentrezi pe propriile bucurii si experiente.