Pregătiri de Paşte

Când eram mică, Paştele era cea mai nepreferată sărbătoare a mea. Nu-mi plăcea mielul, nici cozonacul prea mult iar ouăle fierte n-au fost niciodată una dintre mâncărurile mele favorite. Dacă s-ar fi putut vopsi ouă prăjite aş fi fost mult mai încântată. La Înviere nu mergeam neapărat din motive religioase ci pentru că era un motiv bun să ies din casă seara/noaptea. Ziua de Paşte mi s-a părut întotdeauna mai lungă ca o zi de post (deşi eu nu ţin post, nu prea ştiu cât e de lungă o zi de post) pentru că era prea linişte peste tot. În general stăteam acasă, părinţii profitau de ziua aceea să se odihnească, să doarmă, să se uite la tv (da, acum îi înţeleg perfect, atunci însă strâmbam din nas) în loc să ieşim şi noi undeva, oriunde, numai să nu mai fie atât de linişte în casă dar şi pe afară (în cartier era pustiu ca după bombardament, deşi nu ştiu exact cum e după bombardament).

Mă bucuram în schimb de pregătirile de Paşte, îmi plăcea să stau prin bucătărie în timp ce se prepara mâncarea, să gust primul colţ de la cozonacul scos din cuptor, să mănânc ridiche cu sare şi ceapă verde, să simt parfum de narcise şi zambile (aveam mai tot timpul flori proaspete de la piaţă), să beau cafea (când am crescut mai mare) şi să stau la poveşti cu tata în timp ce tranşa mielul şi cu mama în timp ce pregătea ouăle, cozonacul, drobul, borşul de miel, pârjoalele şi alte mâncăruri după care acum îmi lasă gura apă.

Acum că nu mai sunt mică, Paştele a căpătat o nouă însemnătate. Nu, nu m-apuc eu să fac pregătirile de Paşte, gătitul nu este cea mai mare pasiune a mea însă mi-aş dori ca (aproape) în fiecare an să fac tot posibilul să merg la Iaşi de Paşte şi să fiu acolo în mijlocul pregătirilor. Sperăm să fie vreme bună, când eram copil mai mereu ploua de Paşte. Şi chiar dacă nu va fi vreme bună cu siguranţă că vom găsi multe de povestit stând în casă cu o felie de cozonac în faţă şi un pahar de vin. Am eu grijă să umplu liniştea de Paşte cu vorbăria mea 😀

Mâine deja sunt Floriile, zi de sărbătoare pentru toată lumea care poartă nume de floare. Mă gândesc acum în special la mătuşa noastră draga, Viorica, nu ştiu dacă am apucat vreodată să îi spun cât îmi e de dragă însă o fac acum, aşa public (sper să citească postarea asta) căreia îi urez la mulţi ani şi numai lucruri bune să i se întâmple, aşa cum merită oamenii buni ca ea (cred că nici faptul că o admir şi o apreciez foarte tare nu i-am zis deşi am simţit-o mereu).

Un Paşte liniştit (sau agitat, depinde ce-şi doreşte fiecare) vă urez, spor la frământat, la spălat geamuri, la încondeiat ouă şi la decorat pască, mâncaţi din toate câte puţin că ar fi păcat fix acum să vă cadă greu la stomac mielul (fac ce fac şi tot la dureri de stomac mă gândesc), bucuraţi-vă de sărbătoare oriunde aţi fi şi cu oricine aţi fi (îmi place să cred că chiar dacă n-ai bucurie poţi să-ţi faci câtă vrei, suntem nişte magicieni fără să ne dăm seama).

Şi nicio zi fără parfum de flori în casă. Ar fi păcat la cât de frumoase, parfumate şi ieftine sunt în perioada asta a anului.

9 comments

  1. Nici eu, desi acum sunt la casa mea, nu ma apuc sa fac pregatiri de Paste. Nici nu mi-ar iesi bucatele ca ale mamei. Am facut doar 2 prajituri, restul mancarurilor traditionale mi le-a trimis mami de acasa, pe microbuz! 😛 Dar oricum, chiar si asa, nu am simtit Pastele asta, mai ales cu vremea ploioasa si rece!

    • Si eu sunt la casa mea si prefer sa las pregatirile de Paste tot pentru casa parinteasca 😀 Imi place sa merg acolo de sarbatori desi distanta de 450 de km nu e prea placuta… Dar daca stau acasa mananc mancaruri traditionale de la socri, eu prefer sa gatesc mai simplu.

  2. […] Anul trecut mi-am promis că anul acesta voi face cu siguranţă Paştele acasă, că voi frământa cozonacii mei cu cincizeci de ouă în curte la cumătra mea, la ţară, cu fina mea şi cu Eliza la şorţul meu rugându-se să le dau o bucată de aluat. Că voi reuşi să fac pentru voi un filmuleţ mai reuşit despre cum se fac cozonacii lui Păstorel şi că acesta va fi cadoul meu de Paşte pentru voi. N-am reuşit însă. N-am mai făcut sărbătorile acasă de multă vreme şi mi-e dor de atmosfera aia pe care n-am ştiut niciodată s-o apreciez pe deplin în copilărie (mai multe despre asta a scris Miha aici). […]

  3. Multumim pentru urarile frumoase, Mihaela, asemenea si tie. 🙂 Maine are loc o sarbatoare foarte draga sufletului meu, pentru ca atat eu cat si mama purtam nume de flori. 😀

Leave a Reply to Mihaela Alexandrescu Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.