Când a început sezonul opt din Desperate Housewives n-am mai fost aşa încântată să mă uit. Şi asta pentru că atmosfera fun fusese atât de tare înlocuită de una dark că nu mă mai atrăgea. Aşa cum la Californication nu mă mai uit pentru că mi se pare că personajul este deja dus la extrem iar acţiunea e trasă de păr. Dacă de Californication a fost divorţ irevocabil, de Neveste a fost o separare temporară pentru că astăzi am avut deodată chef să reiau de unde am rămas. Adică de la episodul trei. Şi în ciuda faptului că în sezonul acesta nevestele sunt mai mult disperate decât neveste, tot mai există momentele acelea smart care m-au ţinut cu ochii în calculator timp de şapte sezoane şi ceva. Am de recuperat cincisprezece episoade, am o bănuială că n-o să-mi ia aşa mult timp să le termin de văzut. Mă gândesc serios să mă reîntorc şi la Grey’s Anatomy. Mai vedem, nu ştiu dacă sunt pregătită să mă întorc la seriale cu spitale şi boli incurabile şi medici.