Nu reuşesc să-mi amintesc exact dacă am mai văzut filmul ăsta cap coadă vreodată. Cred că am început să mă uit dar am am renunţat pentru că era trist. În caz că am văzut mai demult începutul (nu chiar demult, că e doar de doi ani filmul), am văzut în seara asta continuarea. Din întâmplare. Am oprit televizorul pe HBO crezând că e alt film pe care-l dau ei des (unul cu Jennifer Aniston care nu-mi place; filmul nu-mi place, de Jennifer Aniston îmi place) şi am zis să-i mai dau o şansă filmului că şi aşa mă plictiseam. Mi-a fost de ajuns că am văzut două filme destul de slabe în weekend (ăsta şi cu ăsta în caz că vă plictisiţi foarte tare). Am auzit că plânsul eliberează endorfine şi că te relaxează. Deci dacă aţi adunat multă tensiune şi aţi uitat cum să plângeţi, vă recomand eu două trei faze din filmul ăsta. Acum mă refer la Love and other drugs. Mi-a plăcut, nici nu mai ţin minte de când n-am mai văzut un film la televizor care să-mi atragă atenţia. E frumos, amuzant, sensibil, numai bun de urmărit într-o luni (sau oricare altă zi a săptămânii) seara. Surpriza a fost melodia de la final (finalul n-a fost aşa o surpriză, doar e dramo-comedie-americană) de care uitasem. Pe vremuri ascultam des Regina Spektor. Preferata mea e şi melodia ei cea mai cunoscută. Însă merită să ascultaţi tot albumul şi să vă uitaţi şi la film (nu neapărat în acelaşi timp sau în ordinea asta).