Aş găsi eu ceva de făcut cu ea dacă aş avea-o însă acum nu fac vreun anunţ de mare importanţă ci doar vorbesc despre o carte pe care tocmai am terminat-o. Aş zice că tocmai am început-o şi am şi terminat-o pentru că se citeşte foarte uşor şi repede. Pe scurt: Carolin este o tânără de 26 de ani care s-a căsătorit cu un bărbat mult mai în vârstă decât ea (tatăl fostului ei prieten mai exact). După cinci ani de relaţie dintre care patru ca soţ şi soţie, Karl (soţul) moare subit în urma unui atac de cord. După moartea lui, Carolin află ca soţul ei lăsase în urmă o moştenire consistentă, pe care o revendică acum fiul şi fratele lui Karl. O să trec peste partea în care-mi spun părerea despre relaţiile dintre o tânără şi un bărbat cu douăzeci şi şase de ani mai mare (Kadia era de părere că ar fi un subiect bun de blogging însă cum părerea mea e destul de vehementă în sensul ăsta, nu vreau să stârnesc vreo controversă, să ne bucurăm totuşi de lectură).

Mi-au plăcut mult citatele de la începutul fiecărui capitol şi m-au amuzat teribil comentariile scurte ale lui Carolin pe seama lor. Preferatul meu este “Dacă eşti capabil să te simţi fericit şi fără fericire, aceasta este fericirea“. (Mare von Ebner-Eschenbach). Şi comentariul: “Vă rog să citiţi de două ori. Şi acum scuturaţi nervos din cap. Exact. Mi-am spus că treaba asta cu fericirea fără fericire funcţionează numai cu cocaină. Din păcate, nu e bună pentru sănătate. Şi-n plus, e mult prea scumpă. Ăă şi ilegală, normal. Aşadar prefer să rămân în continuare nefericită şi să aştept un motiv ca să pot fi fericită“. Oare sunt oameni capabili să se simtă fericiţi fără fericire? Poate că există. Unii foarte speciali şi nobili. Eu sunt mai obişnuită, îmi trebuie un motiv bun ca să fiu fericită deci inclin mai degrabă să-i dau dreptate lui Carolin.

Pe locul doi la citatele din carte stă: ” E adevărat că banii nu aduc fericirea. De fapt, este vorba de banii celorlalţi“. (George Bernard Shaw) Aici autoarea n-a introdus nicio replică ironică a lui Carolin însă e capitolul în care aceasta realizează că pentru a supravieţui decent o să aibă nevoie totuşi de ceva bani. Deşi la ce supradotată intelectual era, putea oricând să găsească o metodă să facă propriii bani (zic eu). Uitasem să menţionez la început că eroina cărţii este un mic geniu priceput şi la ştiinţe exacte şi cu talente artistice.

Recomand această carte mai ales când aveţi de aşteptat ceva/pe cineva sau când călătoriţi mult cu metroul/trenul/avionul. O să zboare timpul şi nici n-o să ştiţi când ajungeţi la destinaţie. Eu am citit-o în mare parte pe o bancă în parc în timp ce-l aşteptam pe soţul meu să termine de jucat tenis de câmp. El a crezut că m-am plictisit aşteptând, eu nici n-am realizat că deja s-a făcut întuneric afară şi abia vedeam literele.