Am fost ieri seară la un eveniment care a avut ca temă “cine şi ce mai citeşte în epoca reţelelor sociale“. N-am mai fost de foarte mult timp la un eveniment cultural în care se prezintă nişte puncte de vedere şi apoi fiecare poate să-şi spună părerea cu privire la subiect. Atât de mult timp a trecut încât m-am simţit puţin stingheră (şi pentru că am mers singură) şi mi-am dat seama că, deşi în general nu-mi tace gura, mi-a fost greu să-mi adun gândurile şi să-mi spun părerea mai mult, mai des şi mai argumentat. Dar nu asta e important ci lucrurile pe care le-am aflat şi le-am învăţat din cele aproape trei ore de discuţii.  Şi pe care, evident, îmi doresc să le transmit mai departe.

De la Miruna Meiroşu, PR Manager la Editura Curtea Veche am aflat de o carte nouă şi despre o tânără autoare româncă. Este vorba despre Diana Florina Cosmin şi a ei apariţie “Poveştile unei inimi. Lecţii de viaţă şi de iubire pentru fetele single.” Sunt tare curioasă să citesc o carte scrisă de o autoare atât de contemporană mie (e chiar născută în acelaşi an cu mine), cu siguranţă o să mi-o cumpăr curând. Am văzut că e 24 de lei pe site. Tot de la Miruna am mai aflat şi de alte trei cărţi pe care le-am adăugat pe lista de lecturi pentru următoarea perioadă: “Între două lumi” de Claudia Moscovici (e prima oară când aud şi de carte şi de autoare), Fiesta în bârlog de Juan Pablo Villalobos (costă doar 15 lei, incredibil) şi Prieten drag, tovarăş al răposatului de Andrei Kurkov (tot 15 lei costă).

Loredana Modoran, Online Coordonator, la Grupul Editorial ALL, a vorbit, printre altele şi despre Premiul literar Augustin Frăţilă şi reacţiile care s-au stârnit atunci când s-a anunţat juriul care va decide la cine va merge premiul în valoare de zece mii de euro. Am început şi eu să citesc una dintre cărţile finaliste („Emoţia”, de  Mirela Stănciulescu, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2011) şi vreau să spun că îmi place foarte tare şi o recomand cu drag deşi încă n-am terminat-o. Loredana a mai vorbit şi despre Campania vALLuntar şi cea a cărţilor călătoare dar despre asta am tot povestit şi eu în postări anterioare aşa acum mă axez doar pe ce am aflat nou. Mi-a părut rău că n-aveam habar despre ce e vorba în Sanctus atunci când Loredana a pomenit-o ca fiind un best seller internaţional, o carte scrisă după tehnici de marketing, o carte foarte bună care pe mine nu prea m-a atras. Poate totuşi încerc să o citesc şi eu. Să încerc măcar, nu garantez că-mi va şi plăcea sau că o voi termina.

Văd că mi-am notat o recomandare de film şi carte în acelaşi timp  – Never Let me Go. Nu îmi amintesc cine-a zis şi dacă a zis de bine sau de rău aşa că o să aflu singură imediat ce o să văd filmul sau o să citesc cartea. Căutând pe google am dat de o postare mai veche de pe Ţara Mea Inventată, blog pe care chiar îl urmăresc (însă nu-mi amintesc de postarea asta, poate am sărit peste ea).

Un alt câştig al serii a fost faptul că i-am auzit vorbind pe Cetin Ametcea (al cărui blog îl urmăresc ocazional) şi pe Cristian China-Birta (sau chinezu.eu) care-a strâns zâmbete de la bloggeri cu puţin timp în urmă. Mi-a plăcut cum au vorbit şi-au povestit cu mult umor despre subiecte serioase, aşa cum nu multă lume e în stare. Mi-a rămas în minte cum s-a exprimat Cetin despre cărţile pe care le citeşte şi anume că sunt filmele din mintea lui, filmele lui.

Şi dacă tot am adus vorba de filme, s-a discutat şi despre conceptul de book trailer, concept despre care mai auzisem însă nu apucasem să văd niciunul. Vă invit să-l vedeţi pe cel al unei cărţi deja menţionate mai sus, Poveştile unei inimi. S-a mai discutat şi despre cărţile transformate în film şi faptul că Numele trandafirului este unul dintre cele mai bune filme făcute după o carte (doar că acoperă doar un sfert din carte şi anume partea poliţistă).

Dincolo de faptul că m-am hotărât în ultima clipă să merg (mă simţeam foarte obosită după serviciu), aproape că am abandonat ideea de a mai găsi locaţia (nu cunosc prea bine Centrul Vechi) şi mi-a fost greu să mă adaptez la fumul gros de ţigară şi lumina slabă din încăpere, mă bucur că am participat şi am aflat atât de multe lucrui în doar trei ore de discuţii. Sper să se mai organizeze şi să mai merg şi eu la astfel de evenimente, a fost într-adevăr un câştig pentru mine.