Dacă până acum câteva zile mă plângeam că nu mai am ce citi, acum lista mea de lecturi s-a mărit considerabil pentru cel puţin o lună (sau poate doar vreo două săptămâni, cărţile sunt foarte interesante). Tccmai terminasem de citit Cea mai frumoasă carte din lume şi alte povestiri (pe care am început-o şi am abandonat-o de cel puţin 5 ori din martie de când o am şi până acum) şi nu-mi pare rău, am rămas cu nişte poveşti frumoase de acolo, a fost un însoţitor de nădejde pe metrou timp de o săptămână.

Lista mea nouă de lecturi stă în felul următor: 1. Poveştile unei inimi, Diana-Forina Cosmin; 2. Prieten drag, tovarăş al răposatului (mulţumesc, Andreea, pentru cadou); 3. Climate, Andre Maurois; 4. Labirint obligatoriu, Lucia Verona (mulţumesc, Monica, mi-a făcut mare plăcere să ne vedem).

Săptămâna asta am primit o grămadă de flori frumoase de toamnă dar şi de primăvară (lalele şi frezii superbe în noiembrie, câtă bucurie!) cu care vă las să vă delectaţi mai jos (păcat că nu pot să postez şi parfumul lor). Fac ce fac şi iar mă mai uit la ele, ador florile de orice fel (de fapt nu chiar de orice fel, nu mă dau în vânt după cele în ghiveci).

Tot săptămâna asta am făcut şi primul puzzle serios din viaţa mea. Prin serios mă refer că are multe piese (mai exact o mie). Nu mă laud că l-aş fi făcut singură pentru că nu e aşa. Am făcut echipă bună cu soţul meu (acum trebuie să mai recunosc faptul că el a făcut mai mult din el decât mine) şi l-am terminat în 5 seri. Mulţumim, naşa, pentru puzzle şi pentru noua pasiune pe care ne-am descoperit-o, abia aşteptăm să-l facem pe următorul, deja am început să mă uit pe net la modele. Dacă atunci când citesc o carte, mă uit la un film, lucrez, mintea îmi zboară la o mie de alte lucruri, atunci când fac un puzzle reuşesc să mă concentrez pe un singur lucru şi-mi face tare bine deconectarea asta de la rutina zilnică.

Acestea fiind spuse, vă urez o duminică minunată şi o săptămână cât mai uşoară şi plăcută!