Aveam chef aseară să ne uităm la un film (de preferinţă care să ne placă la amândoi) şi am ales ceva din colecţia de filme văzute în 2012 a Mărgeluţei. Se numeşte The Intouchables şi părea să fie interesant. Am avut un mic şoc lingvistic atunci când am văzut că e în franceză (mă concentrez greu la filme care nu sunt în engleză) însă am trecut peste şi nu-mi pare rău, filmul a meritat vizionat. Au fost şi momente de umor (nu să râd în hotote cum am auzit în unele recenzii) şi momente emoţionante (nu chiar cât să plângi), per total un film la care nu m-am plictisit (ok, recunosc, m-am plictisit puţin la început dar mi-a trecut pe parcurs).

Am avut şi o variantă de back up – Baby on board – însă l-am lăsat pentru mai pe seară când aproape că adormeam în faţa lui. Eu zic că e ok pentru o după-amiază de duminică în care n-ai chef decât să stai în pat şi să muţi televizorul de pe un post pe altul până să descoperi că din 120 de canale nu găseşti niciunul la care să te uiţi măcar zece minute legate. Se vrea un fel de comedie romantică însă nu e nici extrem de comic (deşi mai zâmbeşti discret la unele faze) şi nici din cale afară de romantic. Important este că nu mi s-a părut pierdere de vreme şi am ţinut minte până a doua zi măcar titlul şi acţiunea în mare.

M-aş uita şi azi la un film doar că nu ştiu ce să mai aleg. Aş prefera să citesc o carte bună de tot (numai că n-am nicio carte nouă şi promiţătoare, abia aştept să mai achiziţionez ceva). Până atunci, caut un film. Sau poate un serial nou. Da, un serial mi-ar face mai mare plăcere.