Mă cunoaşteţi, nu sunt o optimistă înnăscută ci poate doar una wannabe (care aspiră la asta). Nu prea le am cu gânditul pozitiv decât atunci când trebuie să dau altora sugestii şi să-i încurajez când trec printr-o perioadă mai grea. Sugestii în care poate nici eu nu cred dar nu e relevant să cred eu în ele ci persoana care le-ar putea lua în considerare. Mereu am admirat oamenii care au avut parte de momente grele în viaţă şi totuşi şi-au păstrat capul pe umeri, inima la locul ei, buna dispoziţie în limitele normalului şi nu s-au răzbunat pe alţii cu priviri grele, comportamente agresive şi supărări inutile. Îmi place să cred că atunci când am avut o problemă, am reuşit să stau în colţul meu fără să-i deranjez pe alţii şi fără să mă răstesc sau să mă comport urât. Îmi place să cred asta. Dacă vrea cineva să mă contrazică, e liber să o facă (copilăria nu se pune :D). Atunci când n-am dorit să stau în colţul meu (de multe ori adică), am căutat compania oamenilor dragi care mă ajutau şi consolau cu sugestii aşa cum ştiu şi eu foarte bine să dau. Şi am apreciat asta, am apreciat mereu compania oamenilor (să mor de singurătate… asta ar fi pedeapsa supremă pentru mine).

Odată cu trecerea anilor am învăţat (tot de la oameni) că viaţa e mai frumoasă dacă te bucuri. Poate nu ai în fiecare zi motive să sari în sus de încântare însă cu siguranţă că sunt acolo nişte lucruri care-ţi bucură inima chiar şi când nu-ţi dai seama. Poate că nu vor reuşi mereu să-mi răstoarne grijile mari însă cu siguranţă au şanse să le dezechilibreze puţin.

Îmi place cafeaua şi mă bucură s-o beau dimineaţa (mai ales în compania cuiva drag, lucru care mă duce imediat cu gândul trecut, la cafeaua de sâmbătă cu mama sau cafeaua din timpul săptămânii cu Alina).

Răsfoiesc cu drag albumele cu poze şi încerc să reintru în pielea acelor momente fericite.

Stau, mă gândesc şi mă uit în jur cu drag la colţul cu poze şi la tablourile pe care mi-am dorit să le am şi care ştiu că mă vor bucura mereu la fel de mult.

Lalelele din Ikea.

Lalelo-macii de la Bamboo

Şi colţul cu poze:

Beau din paharele “de ocazie” (recunosc, foarte rar fac asta pentru că sunt un cadou special şi tare mi-e teamă să nu le accidentez).

Mă “adăpostesc” sub umbrelă. Nici Rihanna n-are umbrella ca a mea:

Mă uit pe geam când “ninge cu oameni de zăpadă” şi nu mă gândesc la mocirla ce urmează să fie ci la fulgii mari ce cad acum (expresia “ninge cu oameni de zăpadă” este împrumutată). Făcusem şi filmuleţ dar n-am reuşit să-l postez şi să se vadă frumos:

Citesc o carte bună (pentru mine):

Şi multe alte bucurii mici dar mari cum ar fi să sun pe cineva drag, să dau un sms de încurajare, să mă implic în ceva frumos şi inspirat, să-mi expun o idee, să ajut pe cineva (cu oricât de puţin), să-mi cumpăr o floare, să fac tot ce pot ca viaţa asta mică să fie mare şi să merite trăită dincolo de cele peste unsprezece ore pe care le petrecem pe drum spre, la serviciu sau pe drum de la. Deja s-a făcut ziua mai roz, nu?

N-aţi uitat de concurs, nu? Tot la bucurii se încadrează 🙂