Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi – CONCURS

A trecut un an deja de când am câştigat o şedinţă foto oferită de OC Photography pe blogul Oanei Kovacs. V-am şi povestit în detaliu în septembrie cum am participat, cum am câştigat şi cum a fost experienţa cu totul. A trecut un an şi nu-mi vine să cred unde şi când zboară timpul, când a trecut nunta şi când am făcut minunatele poze de la Mogoşoaia (pe care le puteţi vedea aici). Trebuie să vă mărturisesc faptul că am câştigat mai mult decât o şedinţă foto, am câştigat nişte amintiri frumoase şi, cel mai important dintre toate, nişte prieteni foarte foarte dragi.

Şi uite aşa încep să ajung şi la subiect. Prietenii noştri dragi, Oana şi Codrin, au hotărât să păstreze tradiţia şi anul acesta şi să ofere o şedinţă foto de logodnă sau trash/love the dress (la alegere) unui cuplu de îndrăgostiţi care se va căsători în viitorul apropiat (anul acesta) sau chiar un cuplu care s-a căsătorit de curând (în cazul că optează pentru sesiunea trash/love the dress). Nu-mi vine să cred că au ales să ofere acest cadou la mine pe blog, sunt onorată şi foarte entuziasmată 🙂

Cum se vor petrece lucrurile? Păi foarte simplu: concursul începe astăzi şi se încheie pe 13 februarie iar pe 14 februarie anunţăm fericitul cuplu câştigător. Ce trebuie să faceţi voi? Să ne povestiţi într-un comentariu la această postare de ce vă doriţi să vă căsătoriţi şi de ce sunteţi absolut siguri că veţi fi fericiţi împreună până la adânci bătrâneţi. Codrin, Oana şi cu mine vom citi răspunsurile voastre şi-l vom alege pe cel care ne va duce cu gândul la o dragoste de poveste aşa cum citiţi în cărţi, aşa cum vedeţi în filme, aşa cum ştim sigur că se întâmplă şi în viaţa reală. Va fi o alegere la fel de subiectivă ca şi alegerea sufletului pereche (nu prin random.org ci prin feeling/sentimente).

Ne întoarcem puţin la detaliile organizatorice şi trebuie să menţionez că cititorii care nu sunt din Bucureşti dar vor totuşi să participe, trebuie să aibă în vedere costurile de transport şi cazare, dacă şedinţa foto se va desfăşura în alt oraş.  Nu e obligatoriu şi nici nu e condiţie eliminatorie însă m-aş bucura dacă aţi da vestea despre concurs mai departe (pe Facebook sau alte reţele de socializare), ca să ne bucurăm împreună şi să citim cât mai multe poveşti de iubire sinceră. Şi nu uitaţi să intraţi pe site-ul OC Photography. Vă garantez eu că n-o să-l lăsaţi până n-o să vedeţi toate pozele 🙂

Acestea fiind stabilite haideţi să ne amuzăm puţin de poza în care Codrin îmi arăta cum să pozez senzual:

Mihaela & Lucian-82

Ce ziceţi, mi-a ieşit?

Mihaela & Lucian-84

Una dintre preferatele mele:

Mihaela & Lucian-106

Dacă v-am făcut curioşi, puteţi vedea aici restul şedinţei foto.

Gata, până aici m-aţi citit voi pe mine, acum abia aşteptăm să vă citim noi pe voi!

Later edit foarte important: Logodnica/Mireasa câştigătoare va primi cadou în ziua şedinţei foto şi un machiaj profesionist by make-up artist Irina Cajvaneanu 🙂

35 comments

  1. Asa cum spun si versurile « Povestii de mai » a lui Stefan Banica Jr., ne-am cunoscut intr-o seara de mai, el avea parul scurt , eu balai …de-atunci am stiut ca drumurile noastre nu s-au intersectat intamplator. Marius imi spune mereu ca « Povestea de mai » a fost inspirata de noi, oare ? 🙂

    Ziua de 13 mai, contrar superstitiei, s-a dovedit a fi inceputul unei povesti speciale .
    Simplu, si ca-n povestile din zilele noastre, totul a inceput pe internet. Ne-am vazut, ne-am placut, am crescut, ne-am maturizat si bucurat impreuna de fiecare realizare. Am stiut sa fim acolo unul pentru celalat, am invatat sa ne pretuim fara sa cerem nimic in schimb.
    Anul trecut am trecut printr-un moment de cumpana, iar el, baiatul meu cu parul scurt a stiut sa fie langa mine in tacere. A fost persoana langa care mi-am gasit linistea in acest an atat de dificil pentru mine.
    De la acea seara de mai au trecut 5 ani, ne-am logodit si pe 1 iunie, ca niste copii ce suntem, ne vom casatori. De ce 1 iunie ? Pentru ca suntem un cuplu care copilareste si se bucura de fiecare lucru marut, drept dovada fiind inelul de logodna care a <> anul trecut dintr-un ou Kinder. Acest ou Kinder si felul nostru de a fi, au inspirat si data in care ne vom lega destinele in fata lui Dumnezeu. Vom continua o viata sa copilarim si sper ca 1 iunie sa ne aduca in dar o nunta ca – n povesti. 🙂
    Stim ca vom imbatrani impreuna deoarece am gasit persoana care te face sa te simti special in fiecare secunda, minut, ora, zi, luna si an. Vom stii sa trecem peste tot impreuna, sa ne construim un drum solid si batranei fiind, adunati langa foc intr-un satuc de munte, le vom povesti nepotilor nostri, senini ca-n prima zi, cum povestea nostra a inceput intr-o seara de mai.

    Cu zambetul pe buze va doresc sa fiti fericite/fericiti ! 🙂

  2. Buna, tuturor. Va felicit pentru ideea concursului! Particip cu speranta ca voi castiga sedinta foto muuuult visata (ii invidiez pe Mihaela si Lucian), dar si din placerea de a-mi face “publica” povestea de dragoste. Eu si sotul meu ne stim de-o viata. Pe bune! Parintii nostri (cuscrii) au copilarit si au facut scoala impreuna, au pastrat legatura de prietenie si dupa ce au devenit parinti. Astfel ca, eu si sotul meu am copilarit impreuna. Am iesit pentru prima data (ca si cuplu) acum 14 ani. Anul acesta se implineste un DECENIU de la fericita nunta. A fost un eveniment frumos, dar inca traim cu regretul ca ne lipsesc acele amintiri “pe hartie” realizate de profesionisti si de aceea imi doresc ff mult o astfel de sedinta foto. Rochia de mireasa, respectiv costumul de ginere le-am pastrat cu mare grija mai ales ca noi avem aceleasi dimensiuni ca acum 10 ani (intre timp am devenit si noi parinti si avem o fetita de 2 ani si jumatate). Obisnuiam chiar, deseori, sa ma imbrac cu rochia chiar si la 4 ani de la nunta. Uneori, impodobeam bradul de Craciun “costumata” in mireasa doar ca fotograf era sotul meu, nu o echipa de profesionisti OC Photography. Bafta tuturor… atat la concurs, cat si in viata!!!!

  3. “Am o sedinta de la 5 la 6. Te sun dupa. Cred ca te iubesc… ”
    Asa a sunat primul “te iubesc” timid, prima oara cand ne-am dat seama ca suntem un intreg, ca functionam impreuna. Cateodata ne pierdem, ratacim aiurea prin viata, dar ne regasim dupa vreo 10 minute, de obicei cu un simplu “ce mancam azi la pranz?”. Nu suntem perfecti, dar ne completam imperfectiunile. Cand devenim un intreg? Suntem dintotdeauna, inca de atunci cand nu stiam de existenta celuilalt! Ne-am propus sa obtinem si certificarea “ISO” a familiei, prietenilor, statului si Bisericii, anul acesta (nu, nu suntem superstitiosi).
    De ce suntem absolut convinsi ca vom ramane impreuna? Cum sa nu ramai impreuna cand asa incepi: musti din mar, inventezi roata in doi, descoperi focul, penicilina, becul, codul Morse, televiziunea color, muzica Disco, cravata de pionier, jeans-ii cu talie joasa, email-ul, blogosfera, criza economica, facebook-ul, reteaua 6G, civilizatiile extratereste, hologramele si tot ceea ce ne va rezerva Universul peste 4,231 de eternitati de acum incolo (he-he, ne-am propus sa ramanem impreuna 4,232 de eternitati, dar suntem modesti…)?!?
    Daca veti intalni peste 50 de ani doua perechi de ochi verzi si doua maini impreunate, prin piata, in cautare de mere Golden (numai bune de o placinta), cirese si zmeura pentru nepoti, sau daca veti da peste noi intr-o librarie cu aroma de ceai de fructe de padure, sa ne invitati la o poveste despre viata, zambete largi si amintiri cu “haiduci”. In mod sigur vom fi incantati sa retraim visul unei nopti de vara, aceea in care amandoi am rostit “DA” intr-un singur glas!
    Cu mult drag,
    Batraneii in devenire, Pic si Poc. 🙂

  4. Buna,Suntem 2 oameni care descopera zilnic cat se iubesc cu urcusuri si coborasuri; certuri si impacari avem aproape 2 ani de la casatorie pe 14 Mai( din cauza luni oamneii nu ne dau sanse) Facem poze rar dar sunt speciale in momente importante. Anul acesta abia a inceput dar cred ca o sa fie unul important: ne-am gasit o casa.Momentul cel mai frumos este dupa, cand ne uitam la poze care sunt minunate, momente si sentimente amestecate in culoare si lumina. Sotul este jumatatea mea de inginer, echilibrata, muncitoare si responsabila, eu sunt cu partea artistica 🙂 parfum si plimbari, poze si specacol. Ne luptam unul cu celelalt si dupa negocieri intense ajunge la concluzia ca ne potrivim.M-am emotionat si acum trebuie sa ma gandesc serios la un cadou pentru eL.

  5. N-am spus de ce sunt sigura ca vom trai fericiti pana la adanci batraneti…
    Adevarul e ca nu sunt sigura, nimic nu e sigur pe lumea asta. Dar ne-am propus sa imbatranim impreuna pentru ca a durat mult pana ne-am gasit. Si cand iti gasesti omul cu care te intelegi din priviri si despre care stii cum ar reactiona in anumite circumstante, e usor sa nu-l ranesti si sa-l pastrezi langa tine. Pana la urma cred ca asta conteaza: sa-ti propui sa-l iubesti si cand te va calca pe nervi, sa stii sa treci peste nimicurile ce macina alte cupluri, sa vrei sa ramai langa omul tau si sa speri ca iti va si reusi.

  6. Mihaela, multumesc pentru invitatie, in primul rand. Apoi, permite-mi, te rog, sa iti las un link catre povestea noastra de dragoste, asa cum am scris-o in urma cu trei ani. http://www.injoaca.ro/la_treizeci/poveste-cu-zmeie/
    M-as bucura de o sedinta foto love the dress pentru ca la nunta nu am avut vreme pentru un astfel de moment. Si realitatea e ca din sutele de poze facute acasa, la biserica si la restaurant, n-am pus nici una in ramă. Poate si pentru ca nu e nici una la care sa ma uit si sa spun: asta e!

    • Si eu iti multumesc, Ada ca ne-ai impartasit povestea voastra. Si eu am patit cam la fel la mine la nunta, n-am avut vreme de sedinta foto foarte elaborata(erau 40 de grade afara, fotografii -altii decat OC – n-au prea tras de noi sa facem) si atunci sedinta foto castigata pe un blog pe care-l citeam de ceva vreme a venit numai bine cu dorinta mea de a avea o sedinta doar pentru noi intr-o zi in care sa n-avem alte griji decat sa look pretty la aparat 😀 Casa de piatra!

  7. Buna ..si eu i-mi doresc o sedinta foto de vis,Anul acesta in noiembrie va avea loc evenimentul nostru,,nunta noastra,cea mai asteptata zi a acestui an.In aceea perioada vom implinii 4 ani…aaa..nu m-am prezentat ..eu sunt Amelia si el Dorian,Ne-am cunoscut intr-un decembrie 2009 cu putin inainte de Craciun,pe 17 mai exact.Mosul meu a venit ai devreme si mi-a adus cel mai frumos cadou..pe Dorian..dragostea mea..asa ne alintam noi..a fost dragoste la prima vedere si la nici o luna mi-a spus ca eu voi fi sotia lui.Nu l-am crezut..De ce il iubesc?mmm…pentru ca ma face sa rad,mult,are grija de mine,i-mi spune mereu ca sunt cea mai frumoasa si cea mai sexy,ca facem totul impreuna,ca ma tine mereu de mana chiar si noaptea cand dormim,ca este sufletist si familist(m-a convins sa ne luam un catelus pe Oscar dupa care suntem inebuniti) si pentru ca de cand suntem impreuna de-abia astept sa ajung acasa de la servici ca sa ne vedem..In fiecare zi ne este extrem de dor unul de celalat..este in minte mea mereu si nu-mi mai vad viata fara el…TE IUBESC DRAGOSTE

  8. Stii, Mihaela, eu si Ionut ne-am cunoscut pe internet, pe un site dedicat intalnirilor… Nu aveam prea multe sperante, insa lungile discutii pe messenger mi-au insuflat curaj sa-l intalnesc pe omul care poate nu avea sa-mi cucereasca inima, dar macar putea fi un amic bun care sa ma binedispuna. La prima intalnire a stabilizat masa care se clatina cu o bucata de hartie impaturita si mi s-a parut ca a descoperit un leac anti cancer, asa, aproape de geniu! Am ras dupa aceea in taxi de naivitatea mea si mi-am dat seama ca il plac… mult. In timp ne-am descoperit calitatile si acceptat defectele, vorbim foarte mult despre orice, nu ne culcam niciodata suparati unul pe celalalt si in fiecare zi ne iubim mai mult. Nu credeam ca este posibil, dar pesemne ca iubirea e ca un pom fructifer, pe ce trece vremea, pe atat ofera mai multa umbra, mai multe fructe si mai multe motive de apreciere. In decembrie m-a cerut de sotie, intr-o zi fara nicio semnificatie, fara niciun avertisment, gest la care nu ma asteptam vreodata, el fiind o persoana mai retinuta in ale declaratiilor… Este echilibrul meu, ma face sa zambesc chiar si acum cand imi scriu mini povestea, m-a invatat sa inot si sa merg pe bicicleta si pe mainile lui mi-as lasa toata viata 🙂

  9. Pe 4 februarie implinim un an de la casatorie si pe 24 februarie aniversam 4 ani de cand suntem impreuna, deci chiar ne gandeam la un “love the dress” (“trash” nu ma lasa sufletul sa fac, iubesc prea mult rochia mea de mireasa) cu Praslea in brate, ca sa se vada ca anul asta nu am stat deloc degeaba. 🙂
    De ce suntem absolut siguri ca vom fi impreuna pana la adanci batraneti? Pentru ca ne-am ales unul pe altul din prima clipa, pentru ca atunci cand ne luam de mana nimic nu mai pare greu, pentru ca mananca tot ce ii gatesc si mai si spune ca e bun, pentru ca ma lasa sa adun toate pisicile de pe strada si apoi ma ajuta sa le gasim stapani, pentru ca a stat langa mine cand am nascut, pentru ca atunci cand ma gandesc cum ar fi viata fara el mi se taie respiratia si ma doare in piept. Suntem si vom fi mereu fericiti pentru ca stim sa ne bucuram de lucruri mici si unul de celalalt. Si asta nu se va schimba nici macar pe 4 februarie 2062, cand ne vom aniversa nunta de aur. 🙂

  10. As vrea sa castigam aceasta sedinta pentru trash or love the dress nu am facut inca niciuna din aceste doua sedinte. Motivul? Pentru ca suntem cei mai buni prieteni , iubiti si soti. Il iubesc mai mult ca viata si stiu ca e sufletul meu pereche. Va vine sa credeti sa nu am stiut din prima clipa in care l.am vazut. El si.a dat seama ceva mai tarziu dar asta e alta poveste deja :)) . In februarie o sa facem 5 luni de la nunta. Suntem impreuna de 6 ani fericiti si nu mi-as inchipui viata fara el!

  11. Mult succes! Un “trash the dress” după 10 ani se poate?!!:))) Tocmai ce au dat copiii peste rochie si m-au provocat sa o îmbrac. Surpriza: încă îmi vine!!:)

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.