Când merg la Ikea pentru ceva anume (şi doar pentru a cumpăra acel ceva), am sentimentul, cu orice privire pe care o arunc în jur, că n-am nici de unele acasă. Şi mai am sentimentul că îmi trebuie neapărat o lenjerie de pat nouă şi colorată sau măcar nişte feţe de perne. Niciodată nu poţi să ai prea multe feţe de pernă. Mai ales acum când nu mai avem căldură în casă iar rufele se usucă atât de greu. Dar ce bune ar fi şi nişte suporturi farfurii. Doar 8,99 lei 4 bucăţi. Şi m-ar ajuta foarte mult să nu mai scutur toată faţa de masă atunci când mâncăm şi se fac firimituri. Aş scutura doar suporturile şi aş economisi timp preţios. Şi şerveţelele acelea cu flori, ar fi pata de culoare a mesei data viitoare când voi avea invitaţi.
Şi tigaia mică de prăjit parcă s-a cam învechit, ar fi utilă una nouă. Dar vai, ce drăguţ este acest mic aparat de scos cotorul la măr. Ar putea fi util când mănânci mere sau când faci plăcintă cu mere. Nu contează că eu nu prea mănânc mere iar plăcintă nu fac niciodată. Şi ce caserole interesante au scos. Mi-ar fi bune când vreau să aduc două porţii de mâncare la serviciu. Mai ales că mi s-au evaporat din bucătăria de la serviciu toate cele trei caserole dreptunghiulare pentru două porţii. De data asta aş avea mai mare grijă de ele.
Ia uite ce ieftine sunt prosoapele de bucătărie şi eu am aşa puţine. Trebuie să iau măcar două. Dar vaza aceea mică în care pot pune ghioceii primăvara. Dacă la anul n-o să mai fie acolo? Nu mai bine aş cumpăra-o de anul ăsta? Şi ce căni frumoase. Tocmai mi-a dispărut din bucătăria de la serviciu cana mare cu om de zăpadă. Poate s-o fi “topit” omul de zăpadă odată cu venirea căldurii, mi-ar trebui una nouă, ce contează că mai am altele două pe acolo. Şi ce pahare de şampanie de plastic. Ar fi bune pentru o aniversare la serviciu. Pentru la anul. Că doar ziua mea abia a fost. Nu strică niciodată să fii pregătit.
Parcă nici umeraşe n-am destule iar cutiile acelea de organizat cămara sunt absolut necesare în orice casă. Ca să nu mai vorbesc de faptul că în dormitor mi-ar trebui o lustră nouă cu lumina orientată în sus. Cea pe care o am îmi aruncă direct în ochi lumina şi nu pot citi în dormitor. Din nou, ce contează că pot citi foarte comod în sufragerie?
Nu pot să cred ce lalele artificiale bine realizate. Acuşi trece vremea lalelelor proaspete şi mi-aş putea bucura ochiul cu cinci – hai trei – lalele galbene din pânză într-o vază. Sunt atât de bine realizate şi aşa îmi bucură ochiul. Ce contează că mereu am avut ceva cu florile artificiale şi n-am putut să le suport. Acum sunt mult mai drăguţe. Mai ales astea pe care am pus eu mâna şi le ţin mai strâns decât ar ţine un copil o jucărie într-un magazin atunci când ştie că are zero şanse să şi plece cu ea.
Când intru la Ikea simt că n-am nimic, simt că îmi trebuie de toate şi chiar dacă nu-mi trebuie tot parcă mi-ar trebui orice lucru cât de mic de acolo. Mi-am făcut şi card Ikea Family, fix un card de îmi mai lipsea mie din portofel acum. Cu toate trebuinţele mele de mai sus, am reuşit să ies din magazin cu doar două prosoape de bucătărie, cina formată dintr-un hot dog şi o îngheţată la ieşire şi cu marea speranţă că la salariul următor cele trei lalele (poate cinci) vor poposi delicate şi frumoase la mine în sufragerie.
Si eu fan Ikea si tocmai din acest motiv o evit cat de mult pot 🙂 Bine, acum ma ajuta si faptul ca locuiesc in provincie :))
Chiar si sotul, care e cel mai mare “anti-fan mers la cumparaturi”, s-a indragosti pe loc si iremediabil, cand am fost prima data in Ikea, acum vreo 6 ani 🙂
Nu stiu de produse neaparat, dar oamenii aia au cap si-l folosesc cum trebuie. Sistemul de organizare al magazinului (vorbesc de Buc) e grozav. Bine, noi am si fost (prima data) cand era pustiu (de clienti) pe acolo, gen … marti dimineata 🙂 Am fost si cand era aglomerat, si ne-a cam stat in gat, dar nu ne suparam ca de … are multi fani 🙂
Am cateva produse pe care le folosesc constant (de bucatarie, mobilier de gradina, decoratiuni), care ma fac sa ma gandesc cu drag la ei 🙂 Si da, chiar iti iau mintile cand intri acolo 🙂 Nu mai spunem “la tiganci”, spunem “la Ikea” :))
ha ha ha buna asta cu “la tiganci”, mi-am adus aminte de liceu cand am studiat-o. Si eu as petrece mult timp acolo dar sa si cumpar… asa sa ma duc numai sa ma uit…mai mult sufar . Si sotul meu este anti-fan-cumparaturi. Cred ca este o caracteristica foarte des intalnita la soti 😀
Ikea este o companie cu un marketing admirabil si cu produse proaste impachetate frumos. Am mai spus asta si raman la aceeasi idee, chiar daca toata lumea sare sa ma critice. Stiu ca au un catalog superb cu poze photoshopate care ar atrage pe oricine, dar marketingul tot marketing, iar produsele tot facute in China sunt 😀
Au un makerting bun dar si produse bune. Sunt multe marci de renume cu produse facute in China. Doar ca in China se fac si produse bune si proaste. Eu tot ce am ales si am cumparat de la Ikea a fost foarte durabil si bun si pretul a fost foarte ok (mese, scaune, decoratiuni, tablouri, lenjerii de pat, draperii, covoare si multe altele). Nu sunt produse de Mobexpert dar pe de alta parte nici nu imi permit sa imi mobilez casa de acolo asa ca pentru nevoile mele Ikea este numai buna. Dar asta depinde foarte mult de nevoile si pretentiile fiecaruia.
Si eu simt la fel cand merg la Ikea, ba ca mi-ar trebui cearsafuri noi, ba niste jucarii pentru Eliza, ba caserole, ba un bol de sticla, ba liliacul ala artificial 😀 Going to Ikea sucks cand n-ai bani, ar trebui interzis prin lege.
Da, e tristete maxima sa mergi la Ikea cu buzunarul gol.
Biletelul e o metoda sigura de impiedicare a evaporarii :). Nu ma indoiesc ca pe acest nu il va lua nimeni :d
E lipit bine. Plus de asta, ca masura de precautie, va trebui sa-mi spal mereu vaza si s-o tin in birou 😀
Cred ca ti-ar trebui si o bucatarie noua la serviciu din care sa nu se mai evapore diverse obiecte 🙂
Ha ha. Sunt in plina investigatie totusi pentru vaza si cana. Am o pista ca e posibil cana sa o fi spart doamna de la curatenie. Colegul meu nu e foarte sigur daca era cana mea cea de care a zis doamna ca s-a spart dar daca nu apare nici saptamana viitoare o declar “decedata”. Cana cu Stewie este safe inca. Vaza e cadou de la mama de asta mi-as dori sa o recuperez. Am deja una noua primita de la o colega impresionata de pierderea vazei mele (sau poate a vrut doar sa-mi taca odata gura cu vaza mea cu tot, nu stiu exact care varianta) si pe care am marcat-o cu un biletel sa nu se atinga nimeni de ea.