Am văzut dimineaţă pe pagina de Facebook Dale Carnegie Training România imaginea de mai jos, care m-a dus cu gândul la diverse eşecuri pe care le trăiesc/le-am trăit. Nu e ca şi cum nu ar fi prezente permanent în gândurile mele însă imaginea de mai jos m-a făcut să stau şi să cuget iar şi iar la ele.

E drept că e un text motivaţional destul de bun acela care te asigură de faptul că succesul este capacitatea de a trece din eşec în eşec fără să-ţi pierzi entuziasmul însă în practică, atunci când eşuăm, nu  ne arde de prea mult entuziasm. Exersez de câteva zile capacitatea de a avea răbdare, de  a persevera şi de a-mi păstra entuziasmul chiar dacă nu mi-au reuşit lucrurile aşa cum mi-am dorit. Până la urmă există un sâmbure mare de adevăr în faptul că, în anumite situaţii, eşecul face bine: te ajută să înveţi şi mai mult şi să fii şi mai bine pregătit. Dar asta nu înseamnă că nu îţi vine să arunci cu ceva în el de eşec. Asta nu înseamnă că sari în sus de bucurie: vai! dar ce bine că am picat examenul, acum am marea şansă să învăţ şi mai bine! Nu ştiu ce m-aş fi făcut dacă aş fi luat examenul, n-aş mai fi învăţat nimic. Ba poate dacă aş fi luat examenul aş fi putut apoi să mă perfecţionez, nu să o iau de unde am rămas.

Sentimentele sunt contradictorii iar oamenii pot fi destul de rezistenţi când vine vorba de motivaţie. Mai ales când vine în momente de eşec concret. În secunda în care realizezi că ai ratat ar face bine să stea departe mesajele ca cel de mai sus. Poate după ce mai şezi şi mai cugeţi , reuşeşti să accepţi faptul că dacă ne-ar ieşi toate lucrurile brici, înseamnă că am face doar lucruri simple  şi limitate pentru noi şi nu că suntem noi cei  mai cei, mânca-ne-ar mama pe toţi de genii multilateral dezvoltaţi şi multifuncţionali. Şi mai ştiu că dacă stai în graniţele zonei de confort nu ai cum să greşeşti, poţi să faci totul perfect, lucru care nu-ţi aduce cine ştie ce satisfacţie. Dar ia să faci un lucru pe care nu credeai vreodată că l-ai putea face. Sigur că dacă avem norocul începătorului şi ne iese din prima ne umflăm în pene de mândrie. Dar nu-i rău nici când am dat-o în bară de câteva ori bune iar apoi ne iese. Satisfacţia vine progresiv din ambiţia de nu te da bătut atunci când îţi doreşti un lucru foarte tare. De partea cealaltă, mi se pare perfect firesc să laşi un lucru dacă nu ţi-l mai doreşti. Dar dacă ţi-l doreşti, n-ai nicio scuză să nu-l faci până la capăt, oricât ar dura şi oricâte resurse ţi-ar consuma.

Acuma nici să cădem în extrema cealaltă şi să ne lăsăm pe tânjală, ascunzându-ne în permanenţă după perdele tapetate cu  e ok să greşeşti. Că e ok să greşeşti dar nu la nesfârşit acelaşi lucru. Până una alta, mă străduiesc cu semi-succes să-mi păstrez entuziasmul. Mă ajută şi textele motivaţionale pe moment. Şi e drept că motivaţia nu durează dar la urma urmei nu poţi să te aştepţi ca micul dejun de azi să-ţi ţină de foame trei zile.