Am făcut cu greu o pauză de la Anatomia lui Grey ca să dau pe Mamaia Copiilor. Ca să văd ce? Nişte copii mega machiaţi şi îmbrăcaţi nepotrivit pentru vârsta lor şi cu nişte melodii şi mai nepotrivite pentru cât poate mintea lor să priceapă şi sufletul lor să simtă. Şi la mulţi dintre ei … mult mai mult decât poate vocea lor să ducă. Nu pretind că aş fi vreun expert în materie de muzică însă nu cred că trebuie să fii vreun pui de Mozart ca să te doară urechea de la atâtea urlete.

Până la urmă ce fel de concurs e ăsta? Unul de muzică sau de vocalize şi de hai să vedem care copil schelălăie şi se schimonoseşte mai tare. Nu văd în copiii ăştia decât nişte părinţi care-şi maturizează copiii mult prea devreme, văd ambiţii ale profesorilor de canto care cred că pot să scoată viitoare voci internaţionale din nişte copii cu ceva volum şi ambitus larg. Clar nu am habar despre ce vorbesc însă ca un pur ascultător, mi-e milă de bietele melodii măcelărite aici pe scenă de nişte copii care nu au habar despre ce cântă, nişte copii pentru care versurile de dragoste şi de dor şi de Dumnezeu sunt exact cum e limba chineză pentru mine în momentul ăsta.

Ce-ar fi dacă băieţii de zece ani n-ar mai declara “tu eşti primăvara mea” ci ar cânta melodii de copii pe care să le înţeleagă. Dacă l-aţi văzut pe puşti sau pe fata “sihastră” atunci o să înţelegeţi perfect ce zic (am văzut-o în public şi pe cea pe care am crezut-o mama fetei sihastre care cânta cu patos în ton cu fiica – am greşit aici, era o spectatoare care simţea melodia aşa cum o simte o persoană la vârsta adultă şi o felicit pentru asta, melodia este una minunată). Oricum la unii dintre ei nici nu se mai înţeleg versurile de cât de mult urlă şi cât de multă voce demonstrează că au.

Ce concurs avem totuşi? Mamaia copiilor sau Mamaia copiilor? Nu vă faceţi griji, nu mă repet. Vreau să spun, copii în miniatură ale marilor artişti români. Copii care copiază stiluri şi gesturi şi interpretări. Copii care copiază emoţii pentru că n-au ajuns la vârsta la care să le simtă. Dar nu mă înţelegeţi greşit, nu e vina lor, ei cântă ce-i învaţă şi cum îi învaţă profesorii şi părinţii. Copiii trebuie să cânte şi să simtă cântece de copii. Mai compune cineva muzică pentru copii în zilele noastre?