Partea mea preferată din vară este finalul ei, momentul acela din an în care dimineţile şi serile sunt răcoroase iar zilele numai bine de calduroase. Deşi azi n-am fost prea inspirată cu vestimentaţia când am ieşit la şapte fără ceva din casă şi mi-au cam clănţănit dinţii de frig, ar fi fost o vreme perfectă pentru mine dacă aveam o pereche de pantaloni lungi şi o bluză cu mânecă lungă.

Spre seară, am dat o raită prin piaţă unde am vrut să cumpăr de toate, deşi mă dusesem cu un scop destul de bine precis. Şi sigur că aş fi luat şi mai multe legume şi fructe dacă aş mai fi avut mâini să cuprind pungile. Noroc că am avut cum să chem întâriri că altfel mânuţele astea două n-ar mai fi avut cum să apese tastele şi facă această compunere despre vară dar care e de fapt despre toamnă.

Şi uite aşa am ajuns eu acasă şi cu castraveţi (plus ţelină, mărar uscat şi usturoi) pentru pus la murat (obligatoriu în saramură!) şi cu prune (sau perje, pentru cunoscători) şi cu porumb (păpuşoi) şi cu nuci şi cu roşii şi ouă şi dovlecei şi alte mărunţişuri.

Şi dacă tot m-a lovit hărnicia weekendul trecut şi am parfumat toată casa cu vinete şi ardei copţi, am zis să nu fiu nici acum mai prejos. Miroase a ciorbă cu afumătură, porumb fiert şi ţelină şi a usturoi şi a proaspăt şi a mirosuri de … acasă.

Vine toamna, bine-mi pare, în grădină am o floare (vorba bine, că n-am nici grădină şi nici floare)!