Am văzut acest film la recomandarea Fructitzei însă nu pot să-mi explic de ce mi-am dorit atât de mult să-l văd. Eu nu prea mă uit la drame sau filme cu subiecte foarte profunde, nu neapărat din superficialitate (sau poate că o fi şi asta) ci pentru că măcar acolo îmi doresc să văd lucruri fericite (dacă în viaţa reală sunt mai rare).
Cu atât mai mult un film în care doi părinţi îşi dispută custodia fiicei lor nu mă încânta din cale afară însă, repet, nu ştiu din care motiv, filmul acesta m-a făcut să stau cu ochii în televizor fără să fac vreo pauză de “publicitate”.
Maisie este un copil deosebit, cu o maturitate în comportament pe care nu ştiu dacă o are vreun copil dar pe care cu siguranţă n-ar trebui să o aibă niciun copil la şapte ani. Aflată în custodia tatălui dar dorită (doar cu vorbele aş spune eu) de mamă, Maisie este de fapt crescută când de proaspăta soţie a tatălui (fosta ei bonă), când de proaspătul soţ al mamei (un vecin din bloc). Cred că cel mai mult m-a şocat felul în care părinţii o lăsau fără nicio grijă pe Maise în faţa blocului s-o preia altcineva, fie noapte fie zi şi felul în care micuţa stătea cu portarul sau cu chelnerii dintr-un bar până când venea cineva să o ia. Şi îmi doresc să cred că aşa ceva se întâmplă doar în filme, nu şi în viaţă reală şi că în viaţa reală copiii sunt iubiţi şi protejaţi.
Chiar dacă acţiunea în sine este dramatică, această fetiţă de şapte ani face ca totul să fie mult mai uşor decât este, nu se plânge şi nu plânge (cred că doar o dată a plâns în tot filmul) iar unele momente din film pot fi chiar comice (dacă treci peste tragicul situaţiei). Finalul a fost aşa cum mi-am dorit şi aşa cum am simţit că merită să fie soarta copilului. De fapt a fost un final deschis în care fetiţa a rămas temporar cu cine a iubit-o şi a îngrijit-o mai mult. Sigur că toţi au iubit-o în felul lor însă nu întotdeauna felul în care iubeşti un copil este şi felul în care are el nevoie să fie iubit.
Uitaţi-vă la film. Părinţi. Viitori părinţi. Chiar şi cei care nu vreţi să fiţi părinţi sau nu veţi fi din diverse alte motive. E un film frumos.
[…] se numara castelele. Ruginoasa si Miclauseni te asteapta la o adiere distanta Un film cu emotii Galerie de arta – Roman Garassuta De ce nu recomand pisicile pentru prognoza vremii var […]
multumesc pentru recomandare, pentru ca datorita tie l-am vazut si a meritat fiecare minut!
superb filmul
Ma bucur mult!
O sa-l vad si eu saptamana asta. Am mai multe pe liste dar asta e top of the list 🙂 Multumesc de recomandare!
Chiar sunt curioasa ce parere ai. Azi mi-a zis cineva ca l-a vazut dupa ce a citit la mine pe blog si i-a placut foarte mult.
multumesc de mentionare. sincer, ma bucur ca te-a prins acest film:)
Eu iti multumesc pentru ca ai scris despre el. Foarte frumos!
Mulțumesc pentru recomandare! 🙂
Vizionare placuta!