Mă bucur că a venit în sfârşit toamna. Nici vorbă de toamnă gri ca în fabula cu greierele şi furnica. Toamna este un anotimp colorat din multe puncte de vedere (chiar şi atunci când plouă e colorat pentru că mai spală oraşul de praf). Îmi plac florile de grădină care rezistă în vază chiar şi o săptămână, şi agitaţia de pe străzi dis de dimineaţă când pleacă cei mici spre şcoli şi grădiniţe. Îmi place că e puţin răcoare şi-mi place să port mânecă lungă la prima oră şi să-mi îngheţe puţin nasul dar să simt că-mi intră aer în plămâni (aşa poluat cu e el, măcar e mai bun “la gust”).

Îmi pare bine că s-au mai dezmorţit şi televiziunile şi mai dau drumul la emisiuni/sezoane/seriale noi după atâtea reluări peste reluări şi atâtea “vacanţe”. Abia aştept să înceapă Vocea României (pe 28 septembrie) şi serialele mele favorite (Anatomia lui Grey, Family Guy, Parenthood, Bunheads şi altele).

Deşi a fost o vară activă, parcă toamna mă simt şi eu mai energică şi mai cu chef şi mai hotărâtă să-mi îndeplinesc obiectivele (sau măcar o parte dintre ele).  Şi ce mă bucur că nu mai sunt demult la vârsta la care pe 15 septembrie porneam fără drag şi fără spor spre încă un an şcolar. Da, şcoala n-a fost perioada mea favorită din viaţă (şi nu pentru că nu-mi plăcea să învăţ lucruri noi, alţi “monştri” am eu în dulap de care nu mai scap).

Bucuraţi-vă de toamnă (şi de toate anotimpurile, toate au rostul si rolul şi frumuseţea lor) şi mult succes în noul anul şcolar. Chiar dacă nu mai suntem la vârsta studenţiei, ne “şcolim” într-un fel sau altul în fiecare zi. Şi nu uitaţi: priviţi mereu curcubeul de la capătul furtunii!