Exerciţiu matematic de imaginaţie (şi donaţie)

În mintea mea prostesc de naivă, mă gândesc că un om care se îmbolnăveşte de ceva, orice, ar trebui să aibă parte de cea mai bună atenţie şi îngrijire şi tratamente, fără să aibă şi grija banilor. Sau a lipsei lor. În viziunea mea a unei lumi evoluate şi avansate, oamenii care se îmbolnăvesc au destule griji pe cap iar faptul că trebuie să facă rost de bani pentru tratament n-ar trebui să facă parte dintre ele.

Şi oricât de tare m-aş chinui şi oricât m-aş strădui, tot nu pricep de ce sunt oameni care au rochii şi pantofi şi case şi maşini de milioane de euro în timp ce alţi oameni se chinuie să adune leu cu leu ca să mai cumpere încă o lună de tratament, gândindu-se în permanenţă oare cum o să mai adune şi pentru a doua lună şi tot aşa.

Şi deşi înţeleg că, din fericire, suntem diferiţi, gradul de inechitate care există în lumea asta îmi depăşeşte cu mult puţul nu foarte adânc al gândirii, inteligenţei şi înţelegerii mele.

Şi mai înţeleg că individual nu avem nici resursele şi nici puterea să salvăm lumea şi pe toată lumea, că avem cu toţii propriile griji şi probleme şi nevoi şi lipsuri. Şi aproape că pot să înţeleg şi ruşinea de a da cuiva puţin pentru că nu putem mai mult şi ne e jenă să-i dăm prea puţin.

Dar cu toate astea, deşi nu le am cu calculele şi nici cu bugetele, am făcut un exerciţiu matematic de imaginaţie şi m-am gândit că dacă scotocim prin buzunare şi prin puşculiţe şi pe fundul genţii şi adunăm toţii leii aceia pe care îi risipim absolut aiurea zilnic, am putea să ajutăm nu un om, ci o armată de oameni, să scape de grija banilor şi să-şi trăiască lupta cu boala cu linişte şi cu cât optimism mai poate economisi un om cu un diagnostic pe care nimeni nu ar vrea să-l audă pentru sine sau pentru familia lui.

1 leu*2000 de colegi = 2000 lei. 10 lei*415 prieteni (exact câţi prieteni am pe Facebook = 4150 lei. 5 lei*100 de cititori într-o zi săptămână = 500 lei. Ce ziceţi? Parcă nu mai pare atât de greu să facem un bine ca să se facă bine, Cosmina. Cu gândul la ea am scris şi am calculat şi tot cu gândul la ea v-am rugat mai direct sau mai indirect să ajutaţi, dacă vreţi şi dacă puteţi, cu oricât de puţin.

E colega mea, sunt şanse mari să fie şi colega voastră. E mamă, e soţie, e fiică, e prietenă, trece printr-un moment greu şi are nevoie de noi şi o puteţi ajuta donând în contul curent RO65BRDE445SV17061154450 RON, Unitatea : 04450 B.R.D. – G.S.G. Titular de cont : GRIGORE OANA COSMINA.