Skip to content

Prietenie de durată sau aventuri de-o…cafea

November 21, 2013

Pe parcursul vieţii noastre, avem ocazia să întâlnim o multitudine de oameni. Cu unii vom interacţiona temporar sau ocazional iar cu unii vom lega prietenii. Pe perioada mai lungă sau mai scurtă sau de o intensitate mai mare sau mai superficială. E cam ca în viaţa amoroasă. Cu unii oameni ai nişte mini-relaţii, cu alţii doar nişte aventuri iar cu unul anume îţi petreci tot restul vieţii. Prietenia însă permite şi chiar încurajează poligamia deci putem avea liniştiţi mai mulţi prieteni. Deşi e tare frumos să existe şi acest bff cum ar spune americanii (best friends forever = cei mai buni prieteni pentru totdeauna).

În prietenie, ca şi în relaţiile amoroase, trebuie să existe un nivel de compatibilitate fără de care nu se poate crea legătura. Şi sigur că vor exista momente când vom vrea să ne împrietenim cu cineva care nu dă semne că ar vrea să se împrietenească cu noi şi viceversa. Câţi dintre noi n-am trecut la un moment dat în viaţă printr-o dezamăgire în … prietenie? Nici poziţia celui căutat nu mi se pare foarte comodă. Sunt tare curioasă dacă aţi fost pus în faţa faptului de “a da papucii” unui prieten pentru că lipsea compatibilitatea şi sentimentul de apropiere şi potrivire (prieteneşte vorbind) şi cum aţi procedat.

Aşa cum unii colegi de grădiniţă ajung să se căsătorească între ei (după ce au fost împreună o viaţă, mai întâi colegi şi apoi prieteni şi apoi iubiţi), aşa sunt şi copii care se cunosc de-o viaţă şi menţin această prietenie până la maturitate. Unele căsnicii, respectiv prietenii, sunt de succes. Tind să cred că majoritatea nu sunt, în special pentru că oamenii cresc diferit şi evoluează în direcţii uneori opuse. Şi mai tind să cred că o relaţie reuşită se construieşte la maturitate, când amândoi au ajuns la un grad de evoluţie în care ştiu cam ce-şi doresc de la viaţă şi de la oameni şi de la interacţiunea cu oamenii (cu excepţiile de rigoare, repet, nu cred că e o regulă general valabilă ci doar o majoritate).

Se spune că dacă nu ţi-ai făcut prieteni până la o anumită vârstă, nu prea mai ai şanse să îţi faci ulterior. Deloc adevărat, aş spune eu. La orice vârstă te poţi intersecta cu cineva pe-o lungime de undă. Suntem mulţi, suntem unici şi diferiţi între noi însă sunt atât de mulţi oameni cu care am putea avea ceva în comun încât mi se umple sufletul de bucurie când mai cunosc câte o astfel de persoană. Şi sper să continui să cunosc. Nu poţi să spui niciodată că ai prea mulţi oameni dragi în preajmă.

Şi tocmai pentru că sunt atât de mulţi oameni pe lumea asta de care ne putem bucura şi pe care-i putem bucura cu felul nostru de a fi, de ce să pierdem timpul în prietenii menţinute din obişnuinţă? Şi iar vin cu o comparaţie cu relaţiile amoroase. Sunt destule relaţii defecte care durează pentru că nu are nimeni curajul sau tragerea de inimă să le pună punct. Aşa sunt şi multe prietenii care există şi se continuă pentru că unuia sau altuia i se pare cam ciudat să se despartă de un prieten şi speră ca relaţia să se răcească în timp. Doar că uneori nu se răceşte, mai ales dacă există unul care e foarte “îndrăgostit” şi tot trage de celălalt să păstreze relaţia şi celălalt o păstrează din… milă.

Iubiţi-vă mult, ar spune Mircea Radu în încheierea emisiunii “Din dragoste”. Eu aş încheia totuşi cu  împrieteniţi-vă mult! (doar dacă vreţi)

Advertisements
6 Comments leave one →
  1. Cristina permalink
    November 26, 2013 3:35 pm

    Cel mai mult imi place sentimentul de emotie pe care il ai cand cunosti un prieten nou. Si spun prieten pentru simti compatibilitatea si stii sau speri ca noua persoana va deveni un personaj interesant in viata ta. Am trait de curand emotia asta si sunt de acord ca iti poti face prieteni la orice varsta. Imi place foarte mult aceasta postare Mihaela!

  2. luckyrock permalink
    November 22, 2013 4:12 pm

    oh, da! oh da, oh da, oh da!
    cum, cum, cum am procedat.
    pai… taind raul de la radacina. cel mai adesea… printr-o cearta.:P
    e cea mai simpla solutie.:))

    pai ce sa-i faci, nene, daca nu pricepe?!
    prietenie cu sila nu se poate.:)

    • November 22, 2013 6:12 pm

      Nu vreau cu cearta. Alta solutie, te rog :))

    • luckyrock permalink
      November 23, 2013 7:39 am

      inevitabil, la un moment dat, persoana respectiva va simti ca nu te implici la fel de mult si i se va parea nedrept. drept urmare, va incepe sa-ti reproseze, intr-o forma sau alta, faptul ca nu te “daruiesti” la fel de mult.

      nu stiu tu, dar eu nu suport reprosurile. nici macar pe cele meritate!:)))

      eu cred ca abordarea directa/sincera e cea mai simpla solutie, indiferent cat de dureroasa este.
      incearca sa fii mai diplomata […decat mine :P].

      • November 23, 2013 8:33 am

        Doar ca prin abordarea directa si sincera ramai si cu un gust amar. Cea mai simpla e racirea de la sine… 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: