Am descoperit de curând că-mi place mult să fac puzzle-uri. N-am făcut eu prea multe la viaţa mea, sincer nu-mi amintesc dacă am avut vreodată unul, fie el cât de mic, atunci când eram copil (probabil că nu). Deşi am făcut doar două mari şi late (la propriu şi la figurat), iar al doilea nu e încă terminat, îmi permit să folosesc pluralul puzzle-uri pentru că la 1000, respectiv 1500 de piese, e ca şi cum ai fi făcut mai multe deodată. Nu sunt eu cea mai pricepută sau intuitivă la asta însă am descoperit că măcar am răbdare. Nu în general răbdare ci la puzzle-uri. Deşi stau destul de concentrată şi uneori mă mai şi enervez când nu găsesc câte o piesă, satisfacţia este maximă atunci când vezi imaginile cum se leagă. E un sentiment frumos şi relaxant, care mă mai rupe puţin de la diversele stresuri care mai de care mai mărunte dar care reuşesc să macine puţin câte puţin din liniştea zilnică.

Ieri mi-am amintit de o activitate simplă care-mi plăcea mult în copilărie şi anume coloratul. E drept că pe vremuri nu aveam cine ştie ce creioane de calitate sau nenumărate cărţi de colorat iar cariocile erau cam scumpe la vedere (de multe ori puneam spirt în ele ca să ţină mai mult). În timp ce coloram cu nepoţica mea, mi-am reamintit cât de mult îmi plăcea să colorez când eram copil. Şi am zis…de ce n-aş face asta acum, ca adult? Cine spune că e doar pentru copii. Sigur că n-o să colorez Căpşunele şi prinţese însă aş putea să colorez…altceva… doar de dragul de a colora. Aşa m-am făcut cu un cadou neaşteptat şi anume o carticică de colorat cu mandale. Mi-am cumpărat chiar şi creioane de colorat şi sunt foarte încântată de noua mea activitate de relaxare. Probabil că următoarea va fi plastilina (reuşeam când eram mică să fac diverse figurine drăguţe chiar şi cu plastilina fărâmicioasă care se găsea pe vremea aceea). Cine spune că numai copiii se pot juca? Mai ales că atunci când eram noi mici nu erau atâtea lucruri de calitate cum sunt acum sau, din lipsă de posibilităţi materiale, nu prea aveam acces la ele. Putem profita şi noi puţin câte puţin şi să strecurăm câte un moment de “joacă” printre responsabilităţile zilnice.