Formula fericirii

Chiar dacă au trecut câteva zile bune de când am fost la trainingul Destinația: FERICIRE. Program pentru creșterea de durată a stării de bine în cadrul Școlii de Vară Crilia și deja m-am reancorat în realitatea mea de toate zilele, încerc să reintru în atmosfera de acolo să vă povestesc câte ceva din ce-am învățat în cele mai bine cheltuite investite patru ore din ultima vreme. Mulțumesc, Irina și Crilia pentru invitație, mă bucur că m-ați îndrumat să vin deși inițial renunțasem la idee.

Deși în general nu mă oprește nimeni când e rost de vorbă și mai ales când e rost să vorbesc despre mine, când a trebuit să spunem la începutul cursului cinci cuvinte despre noi, m-am blocat puțin pentru că aproape că uitasem care sunt lucrurile principale care mă reprezintă. Și mi-am dat seama că nu mai sunt eu cea care intram în cabinetul de consiliere al Irinei acum șase ani ci sunt un eu mai stresat, mai dezumanizat și ceva mai robotic decât eram în trecut. Și, vă spun sincer, aproape că mi-au dat lacrimile de emoție și de bucurie când am realizat cât de mult mă bucur să mă aflu în cadrul acela de curs cu alți oameni în jurul meu, să ascult, să învăț și să vorbesc despre lucrurile care au început să mă pasioneze încă din liceu (când am fost la olimpiada de psihologie și am ales să și dau Bac-ul la materia asta și când a trebuit să aleg să nu dau la facultatea de psihologie din motive obiective).

Înainte să citiți mai departe, încercați să faceți un exercițiu și anume să scrieți în procente care credeți voi că este formula fericirii. Cât la sută factori genetici, cât la sută factori externi și cât la sută acțiuni intenționate. Mărturisesc faptul că eu n-am nimerit formula prea bine (cu excepția unui procent) și am fost uimită de ceea ce am aflat că a rezultat în urma studiilor. Mai jos o poză cu înainte și după. Adică ce-am crezut eu și cum era de fapt.

photo(1)

Mare mi-a fost uimirea când am văzut că nu e un mit faptul că unii oameni par fericiți de la natură. E chiar demonstrat științific faptul că 50% din starea noastră de fericiri se datorează factorilor genetici. Sigur că nu trebuie să ne întristăm foarte tare dacă nu avem o genă orientată spre fericire pentru că aproape jumătate la sută (40 mai exact) se datorează acțiunilor intenționate pe care le facem. Deși mai avem o șansă să ne așternem propria fericire chiar dacă factorul genetic ne pune puțin bețe în roate.

Aceste acțiuni intenționate care contribuie la creșterea stării de bine sunt lucruri pe care le știm și le practicăm poate uneori însă fără să realizăm cât de multă influență au asupra fericirii noastre:

  • Practicarea recunoștinței. Cu siguranță că fiecare dintre noi are oameni în jur cărora să le fie recunoscători pentru ceva. Doar că de multe ori în afară de un simplu mulțumesc (și poate nici atât) nu reușim sau nu avem timp să exprimăm. Încercați să scrieți o scrisoare sau un email cuiva care va ajutat și să îi povestiți ce a însemnat pentru voi ajutorul lui. Vedeți cum vă face să vă simțiți momentul în care așterneți pe hârtie recunoștința față de celălalt.
  • Practicarea optimismului. Dacă m-ar fi întrebat cineva înainte de curs ce este optimismul poate că n-aș fi știut neapărat cum să-l explic în afară de un fel de a fi. Optimismul însă este un stil de gândire, un fel de a explica lucrurile care ți se întâmplă într-o manieră pozitivă. Optimistul nu este cel căruia nu i se întâmpla nimic rău ci este cel care se gândește mereu că totul va fi bine spre deosebire de pesimist pentru care orice lucru va fi rău. Optimistul întotdeauna se va considera direct responsabil de succesul său în timp ce pesimistul va crede că a avut doar noroc sau că ceilalți au fost foarte slabi sau că a fost o întâmplare. Optimismul nu este despre câtă dreptate ai. Optimiștii se vor supraestima de multe ori și vor subestima eșecurile sau întâmplările nefericite din viața lor. În vreme ce optimistul va persevera mereu să reușească, pesimistul va renunța foarte ușor atunci când ceva nu îi va ieși din prima. Optimismul se învață și se exersează, nu înseamnă că dacă într-un context anume am acționat pesimist ar trebui să ni se pună eticheta de pesimist. Putem foarte bine data viitoare să acționăm optimist. Cred că fiecare dintre noi practică ambele stiluri în anumite momente din viața sa. Ideal este să facem tot posibilul să diminuăm momentele de practicare a pesimismului.

Oamenii care sunt optimiști și fericiți au o mai bună performanță profesională, educațională și sportivă. Ei sunt mai puțin deprimați, au mai puține probleme de sănătate și au relații mai bune cu cei din jurul lor. Optimismul poate fi măsurat și poate fi învățat. (Seligman, 1991; Lyubomirsky, Kind & Diener, 2005)

  • Reducerea comparațiilor sociale și a analizei excesive. Trebuie să încetăm să mai comparăm interiorul nostru cu exteriorul altora. Oamenii au tendința să arate doar lucrurile frumoase din viața lor iar noi avem tendința să credem că doar de asta au parte în viețile lor și să ne întristăm când vedem că viața noastră e departe de a fi mai mult ca perfectă. Tendința este să credem că n-am realizat suficient de mult, că nu știm, că n-am învățat, că nu suntem suficient de împliniți comparativ cu ceilalți. Dacă reușim să ne desprindem de comparațiile cu ceilalți și de analiza în exces a evenimentelor, avem șanse să contribuim mai eficient la propria stare de bine.
  • Actele de bunătate. Se pare că facerea de bine are un efect pozitiv asupra noastră comparativ cu consumul de droguri ușoare. Actele de bunătate reprezintă o activitate recompensatorie în sine care ne fac mai fericiți prin simplu fapt că le facem.
  • Cultivarea relațiilor. Dacă familia ne este dată din oficiu, prietenii sunt familia pe care ne-o alegem singuri. Indiferent dacă oamenii fericiți au mai mulți prieteni sau oamenii sunt mai fericiți pentru că au mulți prieteni, rezultatul este tot unul: suntem mai fericiți înconjurați de prieteni.
  • Reziliența. Oamenii au capacități diferite de a rezista în fața durerii. Acțiunea aceasta nu este una pe care o putem rezista zi de zi ci doar atunci când ni se întâmplă un necaz. Atunci putem să depunem eforturi să ne creștem reziliența, lucru care va contrbui în final la fericirea noastră.
  • Iertarea. Depășireare a nedreptății fără a simți nevoia nici de răzbunare și nici de evitare a persoanei care ne-a făcut nedreptatea. Un mod de exersare a iertării ar fi reprezentat de empatie. Adică să încercăm să ne aducem aminte de un moment în care noi înșine am fost nedrepți cu altcineva, să încercăm să ne dăm seama de ce am făcut lucrul acela și, punându-ne în pielea celui care a greșit, să înțelegem mai ușor pe cel care ne-a greșit nouă. Se spune că atunci când ții supărare pe cineva este ca atunci când ții cărbune încins în mână și te aștepți să-l rănească pe cel de lângă tine.
  • Experimentarea stării de flux. Orice fel de acțiune facem care ne place foarte tare și pe care o facem doar pentru că ne place, o acțiune pe care o desfășurăm și nu simțim când trece timpul, uităm de tot ceea ce ne-ar putea bulversa.
  • Aprecierea plăcerilor. Muzica, arta, gustul, parfumul – cam tot ce are legătură directă cu simțurile.
  • Fixarea scopurilor. Oamenii care aleg să-și ia viața fac lucrul acesta pentru că nu mai au nimic de așteptat în viitor, nu mai au niciun scop. Starea de bine crește atunci când avem ceva pentru care abia așteptăm, un plan pentru viitor.
  • Spiritualitatea. Religia, comuniunea cu natura.
  • Corpul. Practicarea sportului și păstrarea unei alimentații sănătoase.

Pentru că îmi dau seama că vreau să vă mai povestesc multe lucruri pe care le-am învățat la curs, mai fac o postare separată despre trăsăturile pozitive de caracter descrise de Psihologia Pozitivă. Doar că nu chiar azi. Însă vă propun, până la următorul articol, două exerciții, unul pe care l-am făcut la curs și unul pe care-l fac și eu în prezent. Și anume să alegeți două acțiuni de mai sus și să le practicați în viitorul apropiat (în următoarele 6 saptamani). Încercați să fie lucruri realizabile pe termen scurt ca să evitați dezamăgirea neatingerii lor. Apoi, dacă vă simțiți confortabil cu asta, haideți să povestim împreună în comentarii ce-ați ales și cum a mers. Al doilea este să completați foaia de mai jos cu lucrurile care vă fac fericiți. Nu e obligatoriu să o și postați undeva în afară de propria memorie și propriul suflet.

photo

 Dacă vreți să fiți la curent cu sesiunile de training Crilia, dați like la pagina lor de Facebook, e mai ușor să urmăriți și să selectați acele cursuri care vă sunt de ajutor. Menționez că articolul nu este nici pe departe unul publicitar. Vorbesc despre lucru testat și plăcut sufletului meu.

Advertisement

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.