Aseară am fost să o ascult pe Alexandra Ușurelu în Parcul Titan (superb parc, apropo) pe Insula Artelor. Nu știam exact că era de fapt un spectacol mai complex unde au mai cântat ulterior și Monica Anghel, Nico, Cezar Ouatu, George Miron, un cor de copii și alții câțiva, spectacol organizat de Primăria Sectorului 3 și orchestrat de Andrei Tudor Band (și dirijat de Ionel Tudor). Atmosfera a fost foarte frumoasă, lângă lac, o seară de vară cu o idee de răcoare și mulți oameni strânși să se bucure de muzică într-un cadrul aproape de festival. Mi-am luat un răgaz să observ oamenii din jurul meu și am văzut, pe lângă mulți tineri care poate s-au oprit puțin din plimbarea lor de seară, o mulțime de oameni trecuți de prima tinerețe pentru care poate spectacolul acela era o gură de aer proaspăt din viețile lor apăsătoare și o amintire a vremurilor demult apuse. Nu m-am putut abține să nu mă gândesc, uitându-mă la fețele lor, dacă mai au bucurie în viață, dacă au pentru ce să mai trăiască, dacă are cine să le aline durerile, dacă se mai simt fericiți, dacă sunt mulțumiți de cum au trăit și dacă și-au găsit liniștea și împăcarea cu lumea asta. Poate uniii da, poate alții nu. Ceea ce știu sigur este că muzica face minuni cu sufletele oamenilor, muzica alină griji și readuce speranță și bucurie și aplauze și flori dăruite artiștilor. Muzica lasă amintiri frumoase și schimbă sentimente și răscolește ființe și salvează vieți.