Să tot fie vreo trei-patru luni de când m-am apucat de citit 50 Shades of Grey. Am dat gata destul de repede primul volum, la al doilea am făcut o pauză, m-am cam poticnit, la al treilea iar mi s-a aprins interesul. Le-am citit de plăcere şi pentru nevoia de deconectare, aşa cum citesc multe alte cărţi, pentru că vreau, din când în când, să mă mai rup de lume. Am citit şi acasă şi la metrou şi urcând scările şi seara şi uneori câteva pagini dimineaţa la cafea dacă se întâmpla să ajung devreme la birou. Şi aşa de tare ce reuşeam să mă rup de lume că îmi lua ceva timp după aceea să mă reconectez. Tocmai de asta am început să mai reduc din cititul dimineaţa şi am lăsat-o pentru seara.

Acum a apărut filmul şi deja a început internetul să vuiască de tot felul de bancuri pe seama lui. Nu l-am văzut încă dar urmează să o fac cât de curând. Şi da, poate mă veţi judeca şi veţi spune că sunt superficială. Şi poate că aşa oi fi uneori. Dar un film făcut după cartea asta nu mi-l imaginam cu actori care să nu pară perfecţi din punct de vedere fizic. Şi asta cred că o să mai taie din cheful meu de a-l vedea. De fapt cred că voi păţi ca la seriile Twilight: cărţile m-au ţinut trează nopţi la rând în timp ce filmele mi s-au părut atât de jenante că mi-a fost efectiv ruşine să mă uit la ele.

Şi sunt curioasă câţi dintre cei care fac toate miştourile din lume pe seama cărţilor n-au tras curioşi cu ochiul în volumele vecinilor de metrou sau n-au spilcuit fazele interesante în câte o oră petrecută în librărie sau câţi dintre ei nu chiar au citit cap-coadă pe ascuns (sigur, pentru cercetare, ca să ştie ce să comenteze) rând după rând. Pentru că oricât de amuzant sau de penibil li s-ar părea unora, cartea totuşi descrie cât se poate de des o acţiune care ne place la toţi în mai mult sau mai puţin de cincizeci grade şi forme şi nuanţe şi umbre şi tot ce mai vreţi voi.

Dacă o să consider că mai am ceva de zis, revin şi cu păreri despre film. Până una alta, abia aştept să-l văd, indiferent cât de slab se anunţă a fi.