Nu-i uşor să înveţi sau să faci lucruri noi ca adult. Ai aşteptări mari iar dezamăgirile sunt prea greu de depăşit. Şi poate cel mai dificil este să treci peste ideea că n-ai făcut lucrurile la timpul lor, că n-ai învăţat când trebuia, când era mintea mai limpede şi sufletul mai îndrăzneţ, când aveai mai mult curaj şi când gândul că “ai toată viaţa înainte” era mai aproape de adevăr decât este acum cu fiecare an care trece. Şi nu-i uşor deloc să simţi că nu poţi, că nu eşti în stare, că nu e pentru tine.

Dar lucrurile cu adevărat valoroase nu se obţin uşor şi nici cât ai bate din palme. Iar rezultatele se văd în timp. Cu multă muncă. Şi entuziasm. Şi gânduri bune. Şi încurajări. Şi eşecuri. Şi luări de la capăt.

Şi vor mai fi zile când nu vei mai vedea niciun rost la niciun efort pe care-l depui. Şi nu va fi uşor să te dai jos din pat şi să exersezi în oglindă un zâmbet care durează cam tot atât cât rujul pe buze.

Dar zilele fără rost vor fi din ce în ce mai puţine dacă-ţi propui şi-ţi doreşti cu adevărat să le faci uitate. Şi dacă înveţi din tristeţi şi dacă faci bucurii din nimic. Şi nici asta nu va fi uşor. Dar ne suntem datori să încercăm … să fim bine.