Când eram mică ştiam că atunci când o pisică neagră îţi taie calea e semn de mare ghinion. Şi ca să eviţi ghinionul, trebuie să faci trei paşi în spate. Când am crescut ceva mai mare am ales să renunţ la a mai face trei paşi înapoi la vederea unei mâţe negre şi să-mi asum riscul ghinionului în care oricum nu credeam că poate fi adus de această superstiţie rasisto-pisicească. Nu ştiu dacă ghinioanele pe care le-am avut până acum în viaţă se datorează tuturor pisicilor pe care nu le-am crezut în stare de rele însă am avut, ce-i drept, şi un dram de noroc.

Astăzi mi-a trecut prin faţă, într-o goană nebună, o mâţă mică mică şi neagră. Şi mi-am adus aminte de copilărie şi, aproape că am vrut, în joacă să fac trei paşi înapoi. Dar n-am făcut. Să vedem cu ce ghinioane mă va surprinde nesăbuinţa mea. Merg totuşi pe ideea că această superstiţie este cel puţin reprezentativă pentru momentul în care ne căutăm scuze să ne dăm înapoi din faţa greului. O fi mai uşor să ne îndepărtăm decât să dăm piept cu el. Poate doar temporar. Pe termen lung, greutăţile din faţa cărora nu facem paşi înapoi ne clădesc viitorul de oameni norocoşi.

Dacă aţi rămas totuşi cu superstiţia din copilărie, încercaţi data viitoare ceva nou. În loc să faceţi trei paşi înapoi, faceţi paşi înainte înainte şi luaţi mâţa în braţe să o mângâiaţi. Oare pisica neagră ce superstiţie are atunci când îi taie oamenii calea?