Deşi de cele mai multe ori ne încăpăţinăm să o învăţăm noi pe ea câte şi mai câte, viaţa ne oferă nişte lecţii pe care de cele mai multe ori nu prea ştim cum să le luăm. De fapt cel mai des avem tendinţa să ne supărăm pe ea şi să-i reproşăm că ori ne-a luat prea mult ori nu ne-a dat destul. Şi deşi chiar eu am crezut că e cel mai de necrezut lucru, sunt convinsă acum că niciun lucru şi nicio întâmplare nu e întâmplătoare şi să are loc pentru un motiv pe care urmează să-l descoperim la un moment dat când vom putea să fim în sfârşit recunoscători pentru că s-a întâmplat aşa şi nu altfel.

Şi nici nu trebuie să ni se întâmple vreun lucru extraordinar ca să învăţăm în fiecare zi câte ceva nou despre noi, despre ceilalţi sau despre lumea asta în care ne-am nimerit să coexistăm. Şi staţi liniştiţi, sunt departe de a fi vreun optimism freak sau chiar vreun wanna be. Doar că, aşa cum ni se întâmplă tuturor, suntem, în fiecare perioada din viaţa noastră, o altă versiune a noastră. Una din ce în ce mai bună, dacă avem noroc. Deşi e clar pentru mine acum că şi versiunea aia mai proastă a noastră lucrează intens să o întâmpine pe cea mai bună care se lasă uneori aşteptată nu pentru că nu ne place ci pentru că fiecare lucru se întâmplă la timpul lui şi nu la timpul pe care-l forţăm noi din prea multă nerăbdare şi nebăgare de seamă.

Şi pe măsură ce viaţa trece şi se petrece cu nerăbdare, aşteptare sau poate că nepăsare, lecţiile ni se adună în minte, fie ca le cerem sau fie că ni se dau. Şi mă bucur azi de toate lucrurile rele sau neplăcute care mi s-au întâmplat şi care m-au crescut aşa cum sunt. Şi mă bucur şi de cele bune pentru că le-au făcut pe cele rele să pară mai puţine şi mai uşoare. Şi chiar dacă n-am trăit vreo dramă în adevăratul sens la cuvântului din dicţionar, fiecare mărunţiş care ne aduce lacrimi în colţul ochilor sau poate că ne face să plângem în hohote până dimineaţa, oricât de neînsemnat este el pentru ceilalţi, este pentru noi dramă foarte mare.

Dar cel mai tare mă bucur de lucrurile pe care le-am obţinut cu greu, de barierele pe care le-am depăşit tocmai când mi se părea imposibil să-i dau drumul lui “nu” din braţe. Şi mă felicit pentru toate greşelile pe care mi le-am acceptat şi pentru toate momentele în care am ales să merg înainte în loc să stau pe loc sau să dau înapoi. Şi mă mai premiez tot azi pentru toate gândurile negative pe care le-am ţinut la distanţă şi pentru toată nemulţumirea pe care am adunat-o dar n-am lăsat-o să mă consume ci să mă ajute să-mi curăţ gândul şi sufletul şi să mă împac cu alegerile şi deciziile şi obiectivele pe care le-am avut şi pe care le voi mai avea de acum încolo.

Încep o nouă săptămână cu mintea limpede şi gânduri bune îndreptate către mine şi către voi, cu drag şi cu entuziasmul de a învăţa câte ceva la fiecare pas şi la fiecare gură de aer tras adânc în piept.