Skip to content

An nou, vise vechi

January 6, 2016

Am citit multe retrospective ale anului 2015 şi multe wish list-uri pentru 2016 şi, deşi am făcut şi eu mental şi aproape involuntar şi una şi alta parcă nu-mi vine încă să le aştern pe hârtie. Una dintre retrospectivele care m-au impresionat cel mai mult este cea a Chitării Călătoare şi o puteţi citi şi voi aici şi vă puteţi minuna de câte lucruri pot să încapă într-un an … doar dacă vrei.

Acum câţiva ani cred că aş fi citit postarea lui Cati cu o tristeţe izvorâtă din dezamăgirea anilor mei şi sentimentul unui timp de care m-am folosit mai puţin decât ar fi meritat. Astăzi citesc postarea cu o admiraţie combinată cu ambiţia, încrederea şi entuziasmul de a-mi consuma timpul şi cu mai mult folos ca până acum şi de a-mi construi măcar baza pentru nişte vise vechi pe care de multe ori le scot de la naftalină doar cât să mă uit la ele şi să mă întristez că n-am făcut mare lucru să le împlinesc.

Şi cu cât trec anii ne gândim că e prea târziu pentru multe lucruri pentru care de fapt nu e târziu deloc la nicio vârstă. Doar că pentru a împlini o dorinţă nu va veni nicio zână care să dea de două ori din baghetă şi să facă într-o secundă lucrurile să se întâmple. De multe ori renunţăm la vise pentru că e prea mult de muncă şi prea multă investiţie pe care nu suntem pregătiţi să o facem. Dar cred că toate au timpul lor şi că vine o vreme pentru fiecare lucru, trebuie doar să ni-l dorim suficient de mult încât să facem sacrificiul drumului greu şi anevoios până la el.

Încep noul an cu recunoştinţă pentru ce-am reuşit să realizez în cel care a trecut, fără regrete pentru ce n-am izbutit să împlinesc şi cu speranţa că anul acesta voi aduna şi mai multe lucruri care să mă facă să fiu mândră de mine sau cel puţin ceva mai blândă cu mine. Încep noul an cu privirea înainte şi cu puterile adunate pentru ce mi-am pus în gând să împlinesc. Mă uit în urmă la greşelile pe care le-am făcut doar ca să-mi amintesc ce m-au învăţat. Şi apoi mă uit iar înainte cu dorinţa ca anul care vine să mă prindă din ce în ce mai matură intelectual şi sufleteşte.

Şi pentru că simt am intrat în 2016 deja cu o viteză peste limita admisă şi nu mi-am luat un răgaz să fac măcar nişte urări mai inspirate de “la mulţi ani”, vă scriu aici că vă doresc nu să vi se îndeplinească toate dorinţele ci să reuşiţi voi să împliniţi măcar o parte din ele, nu să aveţi parte de noroc ci să încercaţi să vi-l faceţi cu mâna voastră atât cât se poate, nu să aveţi parte de fericire ci s-o construiţi şi neapărat să aveţi grijă de sănătatea pe care o aveţi şi de oamenii care vă sunt alături. Am încercat la finalul anului trecut să mă dau iar cu patinele şi nu prea mi-a ieşit. N-am mai avut curaj, de teamă să nu cad şi să nu mă rănesc, lucru care mi-a dat ocazia să fac analogia cu lucrurile pe care ne temem să le facem de teamă de nu greşi sau de a nu ne răni pe noi sau pe ceilalţi. În anul care vine vreau să mă urc din nou pe patine şi să-mi urez atât mie cât şi vouă să ne dăm pe gheaţă fără teamă şi să ne ridicăm de jos, chiar dacă uzi şi cu ceva vânătăi şi să încercăm iar şi iar până când nu mai cădem. Vă doresc şi-mi doresc un an nou în care să fim fericiţi să fie o acţiune şi nu doar o simplă visare!

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: