Life’s a little bit messy. We all make mistakes. No matter what type of animal you are, change starts with you.     Judy Hopps

Cu Judy am făcut cunoştinţă săptămâna asta la cinema când am fost să văd filmul Zootopia. Am pornit de la preconcepţia că nu îmi va atrage atenţia un desen animat care mai e şi 3d  însă după o zi plină de muncă nu vroiam decât să stau liniştită într-un scaun şi, dacă se poate, chiar să aţipesc. Oricât de obosită am fost, nu pot spune că am făcut un efort suplimentar să stau trează pentru că filmul mi s-a părut nu doar simpatic ci şi profund în învăţăminte şi m-a ajutat să-mi clarific nişte lucruri pe care le aveam pe suflet.

Dar să ne întoarcem la Judy. Judy este un iepuraş feminin (sau o iepuraşă dacă vreţi să-i zicem aşa) care îşi doreşte să fie poliţistă în ciuda tuturor caracteristicilor care în mod normal ar demonstra acest lucru ca fiind imposibil: iepuraşii sunt  drăgălaşi şi nu vor fi luaţi în seamă ca “oameni” ai legii, iepuraşii se tem şi de umbra lor, iepuraşii sunt mici şi vor avea probleme în a face acelaşi efort fizic ca un animal de dimensiuni mai mari şi aşa mai departe. Judy nu are nici susţinerea părinţilor care nu fac decât să încerce să-i insufle faptul că trebuie să te accepţi pentru cine eşti şi să nu încerci să fii mai mult de atât, să nu ai visuri şi idealuri de îndeplinit pentru că dacă nu-ţi doreşti nimic nici nu ai cum să fii dezamăgit şi atunci vei duce o viaţa fericită.

Din fericire Judy nu ia în seamă niciun lucru care ar putea să o tragă înapoi de la visul ei şi termină Academia de Poliţie ca şefă de promoţie şi merge să lucreze în Zootopia, oraşul tuturor posibilităţilor. Sigur că Judy întâmpină multe greutăţi, se loveşte de tot felul de prejudecăţi (ea însăşi are o prejudecată provenită din familie legată de vulpi) şi are momente în care e pe punctul de a renunţa. Povestea este frumoasă şi vă las pe voi să o descoperiţi (dacă aveţi copii, căutaţi varianţa dublată şi mergeţi împreună cu ei, e un film din care, dacă eşti deschis, poţi trage multe învăţăminte) vă atrag atenţia azi, într-o zi de duminică după care urmează o zi de luni în care trebuie să fim iar curajoşi în Zootopia în care locuim fiecare dintre noi, la câteva lucruri pe care filmul mi le-a reamintit şi care pe mine mă ajută să-mi pun ordine în gânduri:

• Doar fiindcă oamenii te percep ca fiind mic şi fragil nu înseamnă că nu te poţi poziţiona altfel faţă de ei pentru a schimba această percepţie creată în jurul tău.
• Prejudecăţile trebuie desfiinţate pe cât posibil din vieţile noastre pentru că nu fac decât să ne tragă înapoi (şi când sunt orientate asupra noastră dar şi când le proiectăm asupra altora).
• Atunci când credem cu putere într-un vis, trebuie să facem tot posibilul ni-l împlinim indiferent de câtă lume încearcă să ne tragă înapoi, să ne protejeze şi să ne spună că am fi mai fericiţi dacă n-am încercat şi am sta cuminţi în banca noastră.

O las pe Judy să vi-l spună pe următorul:

Judy Hopps: I thought this city would be a perfect place where everyone got along and anyone could be anything. Turns out, life’s a little bit more complicated than a slogan on a bumper sticker. Real life is messy. We all have limitations. We all make mistakes. Which means, hey, glass half full, we all have a lot in common. And the more we try to understand one another, the more exceptional each of us will be. But we have to try. So no matter what kind of person you are, I implore you: Try. Try to make the world a better place. Look inside yourself and recognize that change starts with you.

Cu aceste gânduri în minte (pe care sunt sigură că le ştiaţi deja dar nu strică să vi le mai aduceţi aminte din când în când), să aveţi o săptămână plină de inspiraţie în care să faceţi alegerile corecte pentru a vă aduce mai aproape de visurile voastre. Şi nu uitaţi, dacă lumea vă vede mici, numai voi puteţi să-i daţi lumii o lupă să vă vadă exact aşa cum sunteţi pe interior şi anume puternici şi capabili de a face măcar un colţ de lume (dacă nu lumea toată) un loc mai bun.