Dacă tot s-a implementat de ceva timp săptămâna altfel pentru elevi, de ce să nu avem şi noi, adulţii, o zi de luni altfel (nu am întins coarda să spun săptămâna altfel însă, dacă ne permite munca, măcar o dată pe an, de ce nu). Nu obişnuiesc să-mi iau liber în timpul săptămânii decât dacă plec în concediu sau dacă am ceva de rezolvat (şi ambele se întâmplă destul de rar). Săptămâna asta s-a nimerit, să pot să fiu liberă să fac în tihnă ce vreau eu, cât e lunea de lungă.

O zi liberă de luni începe încă de duminică seara când te uiţi la un film uşor şi amuzant (How to Be Single, un film la care am început să mă uit cu prejudecata că n-o să fie cine ştie ce dar care m-a surprins şi m-a ţinut atentă până la final când îmi părea rău că s-a terminat aşa repede). Ziua de luni se continuă cu un somn liniştit şi cu o dimineaţă de trezit devreme (fără alarmă şi snooze) pentru că atunci când ştii că ai o zi liberă înainte numai chef de dormit nu ai.

Cafeaua se bea fierbinte în faţa televizorului, uitându-te la ştiri şi alte emisiuni matinale pe care nu le-ai mai urmărit din facultate când încă mai aveai bucuria dimineţilor petrecute acasă. Se ia micul dejun, alt obicei care a devenit un lux în ritmul alert al pregătirilor pentru muncă.

Pentru că afară e cald, se bea un ceai verde cu gheaţă pe terasă la Starbucks cu o carte bună pe care e musai să o aveţi în bibliotecă (Musai list se numeşte şi despre ea, vă povestesc pe larg, într-o altă postare, după ce o termin, o carte pe care mi-a dăruit-o o colegă dragă atunci când am plecat de la viitorul meu fost loc de muncă). Se ignoră conversaţiile fetelor de la mesele vecine care se plâng într-una si desfac firul în şapte despre cine apucă (nu că ar fi neapărat un lucru aşa de rău şi de blamat însă atunci când stai singură la masă şi cauţi o oază de linişte, îţi cam poate afecta zenul).

Mergi la sala de fitness şi-ţi lucrezi programul în tihnă fără să fii cu ochii pe ceas pentru că trebuie să ajungi la muncă înainte de 9.

Treci prin piaţă (ştii, locul acela cu legume şi fructe pe care nu apuci să-l mai vezi deschis dacă lucrezi de dimineaţă până seara) şi te bucuri să cumperi produse proaspete fără să fii împins din toate părţile, aşa cum s-ar întâmpla, de regulă, într-o zi de sâmbătă când eu personal am renunţat să mai merg.

Găteşti un prânz uşor şi fără prea multe bătăi de cap şi tone de vase de spălat (gen un peşte la cuptor cu orez şi salată de roşii şi castraveţi).

Mânânci un desert cu cireşte şi căpşuni.

Te aşezi în faţa laptopului şi citeşti ce-a mai postat lumea pe Facebook şi îţi vine cheful să scrii o postare pe blog.

Şi e abia ora 4 jumate. Urmează încă un sfert de zi pe care-l vei petrece în familie (cu familia care a muncit azi şi pentru care vei pregăti o cină delicioasă ca să-i răsplăteşti pentru o zi de luni ceva mai puţin liberă decât a ta).

Seara o rezervi pentru un serial nou şi pentru gândul unei zile libere de marţi care este înaintea unei zile de miercuri la care te uiţi cu entuziasmul şi bucuria noului început.

Pentru sănătatea noastră, recomand să avem câte o zi de luni liberă măcar o dată la câteva luni, o zi ca un curcubeu în culori intense, aşa cum e firesc să apară după o ploaie lungă şi torenţială.