Deşi am o perioadă aglomerată şi seara târziu când mă aşez pe canapea deja nu mai am chef decât să stau şi atât, am reuşit să nu adorm şi să-mi colorez serile cu câte un film plin de emoţie. Sunt filme la care te uiţi cu drag şi plângi fără să vrei, parcă să mai eliberezi din emoţiile personale pentru care nu ai mai avut timp sau context să plângi. Poate aţi mai auzit de ele sau poate chiar le-aţi văzut însă pentru cine are o duminică liniştită cu telecomanda în mână, recomand să lase televizorul şi să se aşeze comod, cu un pahar de vin şi un pachet de şerveţele lângă şi să se uite la:

• Love, Rosie
• If I Stay
• Me Before You
• Casablanca

Dacă nu v-au convins trailerele, poate câteva replici, vă las pe voi să descoperiţi din care film sunt 🙂

Sometimes you make choices in life, and sometimes choices make you.

Isn’t it amazing how life is one thing and then, in an instant it becomes something else.

At the age of 26, Ludwig Beethoven went deaf, ending his career as a successful concert pianist. But determined not to let a little thing like his hearing end his music career, my pal Ludwig became a composer. Turned out the new gig suited him. It’s like that old saying, “Life is what happens when you’re busy making other plans.”