Azi am alergat toată ziua. A fost o zi grea, situaţii neprevăzute şi care necesitau o rezolvare rapidă pentru a nu deveni şi mai deosebite. M-am dat peste cap, n-am mâncat, aproape că uneori nici n-am respirat. Dar apoi cumva lucrurile s-au mai aşezat şi acum, cu mintea aproape limpede şi cu sufletul împăcat pentru lucrurile care au mers bine, stau şi mă bucur de toate câte s-au întâmplat.

După semimaratonul din mai, am spus că iau o pauză de la competiţii de alergare şi îmi concentrez atenţia pe alte lucruri. Se apropia Maratonul Bucureştiului şi parcă mă strângea puţin în suflet că nu m-am înscris. Şi apoi s-a întâmplat că m-am implicat activ în organizarea participării la Maraton a colegilor din compania la care lucrez, participare sponsorizată în totalitate de companie (echipament şi taxă de înscriere), Misys Financial Systems. Şi n-am putut să nu particip, era un semn că trebuia să fiu şi eu în cursă. Am o echipă frumoasă de alergători pasionaţi şi dedicaţi de care sunt extrem de mândră şi care, pe ultima sută de metri înainte de start au votat şi cauza umanitară pe care să o susţinem.

Şi cum nimic nu e întâmplător, cauza pe care au ales-o alergătorii mei simpatici este Hospice Casa Speranţei, o organizaţie pentru care am făcut fundraising cu fiecare ocazie sportivă care s-a ivit: cu Ştafetele mele la Bucharest Marathon în 2015, la Skyrun în ianuarie 2016, la numai o săptămână după ce tatăl meu s-a dus ceruri şi apoi la primul meu semimaraton anul acesta în mai.

Acum, echipa noastră mare de nici mai mult nici mai puţin de 58 de alergători, susţine în continuare Hospice Casa Speranţei, parcă să continue ce-am început eu mai demult. Şi simt o fericire în suflet de nici nu o pot descrie în cuvinte cum trebuie dar ştiu sigur că o vom descrie cu toţii în paşi de alergat şi în ron de donat, pe pagina de Galantom creată în acest sens.

Cu cine mai bat palma duminică pe traseu?

Mult succes tuturor!

#misyspeoplerun #misyspeoplegive #misyspeoplerock