Skip to content

Din toate câte puţin

January 29, 2017

Constat în seara asta, cu surprindere, că mi-ar prinde bine un set nou de semne de carte. Şi asta nu pentru că am rămas fără ci pentru că “le-am pierdut” în multele cărţi pe care le-am început şi nu le-am terminat încă. Spun încă pentru că am de gând să le continui şi să le şi termin la un moment dat, nu le-am lăsat pentru că nu-mi plăceau ci pentru că m-am simţit ca de sărbători, cu masa plină ochi de feluri de mâncare care mai de care şi atunci am început să gust din toate câte puţin. Ba chiar am mai cumpărat două cărţi azi şi nu ştiam pe care să o încep prima oară. Am ales să încep cu cea a lui Dragoş Bucurenci – “Despre curajul de a ne lăsa văzuţi”– apărută de curând la Editura Curtea Veche, o carte la care tot poftesc de când s-a lansat dar tot uitam de ea de fiecare dată când intram în vreo cofetărie librărie.

Încurajând literatura română în continuare, mi-a atras atenţia şi “Ce ne spunem când nu ne vorbim de Chris Simion şi mă uit cu jind la cele două ore care au mai rămas din weekend înainte să adorm, ştiind că greu îmi voi recăpăta concentrarea seara sau dimineaţa, pentru lectură.

Şi dacă tot veni vorba de weekend, deşi regret că s-a încheiat, sunt recunoscătoare pentru câte am reuşit să fac şi să mă mai şi odihnesc pe deasupra. Încercat o nouă sală de sport, gătit şi mâncat curat şi sănătos (cu o mică excepţie constând într-o bucaţică de slănină afumată cu ceapă, sâmbătă seara, pe la 12), citit, băut o cafea cu mine la Starbucks, fost la teatru, văzut Anatomia lui Grey, uitat la La la Land, îmbrăţişat nepoţii mei cei mai iubiţi, dormit până la 10 jumate dimineaţa şi aşa mai departe, câte şi mai câte alte taskuri casnice mărunte.

Deşi nu sunt pregătită psihic pentru săptămâna ce va să vie, mă bucur de aceste ultimele minute de weekend şi încerc să-mi las gândul să de bucure în continuare şi să nu se îndrepte către grijile ce vor să vie şi ele. Mâine. Doar că încă e azi şi de ce nu ne-am bucura de încă azi cu gândul la nu încă mâine?

img_2413

Advertisements
3 Comments leave one →
  1. January 30, 2017 5:33 am

    Şi eu vreau să văd La La Land, doar că efectiv nu ştiu când o să mai ajung şi la cinema. Ţi-aş spune că vreau şi eu Bucurenci şi Simion dar efectiv teancul meu propriu e aşa înalt că nu ştiu când voi ajunge la ele. Tot o carte românească mă aşteaptă şi pe mine următoarea pe listă, apoi o să mă încumet la Bastarda Istanbulului, am văzut că e destul de lăudată. Ştiu că începusem Lapte negru de Elif Shafak, n-am terminat-o, ţi-am dat-o ţie şi nici tu parcă n-ai putut s-o citeşti. Nu ştiu dacă a rămas la tine sau am dat-o.

    • January 30, 2017 6:06 am

      Promit sa nu le “arunc pe geam” pana nu le citesti si tu :)) Nu mai e la mine Lapte negru. M-am chinuit mult cu ea dar am abandonat-o intr-un mare final.

  2. January 29, 2017 8:08 pm

    Minunat LA LA LAND….si intr adevar o zi de astazi face cat doua de maine…Noapte buna ! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: