Dincolo de beneficiile pe care le are pentru sănătatea mea fizică şi psihică, alergatul are pentru mine o însemnătate aparte. Reprezintă un parcus de la a nu putea la a putea foarte mult. Cum se traduce asta în experienţa mea? Păi de la 210 metri pe care-i alergam acum 3 ani şi mă opream de dureri peste tot, la cei 21 de kilometri pe care-i alergam anul trecut la semimaratonul din mai. Drumul meu de la 210 metri la 21 de kilometri nu a fost extrem de lung dar a fost intens şi presărat cu ambiţie, muncă şi energie pozitivă.

Pentru ca alergatul meu să aibă şi mai mult sens, în decursul timpului am alergat pentru o cauză care a fost, până acum, în exclusivitate, Hospice Casa Speranţei: aici, aici, aici şi aici. Şi am alergat de fiecare dată cu bucuria că fiecare pas mic al meu ajută o cauză mare pe care încă o susţin din tot sufletul.

De azi în două săptămâni alerg la Bucharest International 10k tot pentru o cauză doar că alta care-mi este aproape de suflet şi anume Habitat for Humanity. Una dintre prietenele mele cele mai dragi lucrează ca PR la Habitat şi astfel am privilegiul de a fi mereu aproape de proiectele organizaţiei. De la agonie la extaz, sunt impresionată în permanenţă de perseverenţa cu care lucrează oamenii de acolo în pofida tuturor pierdicilor care ar putea apărea pe parcurs (şi slavă domnului, tot apar) să-şi ducă scopul la îndeplinire: să ajute oameni defavorizaţi să aibă o casă a lor. Şi spui să-i ajute pentru că oamenii nu doar primesc casa de-a gata ci muncesc şi ei cot la cot cu organizaţia pentru ridicarea locuinţei lor dar şi pentru alte locuinţe din program.

Cum mă puteţi voi ajuta să alerg să costruiesc? Donând o sumă de bani cât de mică accesând linkul de aici. Am un target de 500 de RON pe care sper eu măcar să-l dublez în cele două săptămâni câte mai sunt până la cursă. Pui şi tu o cărămidă la una dintre casele pe care Habitat le va construi?