Skip to content

Viaţă.Muncă.Echilibru

April 1, 2017

În cei 11 ani de când a apărut filmul, cred că m-am uitat de cel puţin 11 ori la Diavolul se îmbracă de la Prada. Nu că aş fi pus DVD-ul pe repeat însă l-au dat de aşa multe ori la televizor încât, nu ştiu din ce motiv, n-am schimbat niciodată postul, deşi e clar că ştiu despre ce este vorba. În seara asta parcă l-am privit dintr-o perspectivă din care nu l-am mai privit până acum şi anume din perspectiva work-life balance, pe româneşte, echilibrul dintre viaţă personală şi muncă.

Mi-a atras atenţia o replică din film pe care nu am mai remarcat-o pînă acum. Andy îi zice lui Nigel că viaţa ei personală se deteriorează şi el îi răspunde că asta înseamnă că se descurcă bine la muncă. Apoi îi spune să-l anunţe în momentul în care se duce cu totul pe apa sâmbetei pentru că atunci e timpul pentru o promovare. [Let me know when your whole life goes up in smoke. Means it’s time for a promotion].

Echilibrul dintre muncă şi viaţă personală este unul dintre cele mai dezbătute subiecte din zilele noastre. Poţi să ai şi carieră şi viaţă personală şi ambele să fie egal de successful? Poţi să faci performanţă cu program de 8 ore pe zi? Răspunsul meu este că nu m-am hotărât încă asupra unui da sau asupra unui nu. Sigur că, de cele mai multe ori, într-o situaţie normală (şi nu una de criză cu lipsă de personal şi aşa mai departe), există căi prin care putem eficientiza timpul în aşa manieră încât să ne ajungă cele 8 ore să ne facem treaba bine şi încă ceva în plus. Întrebarea este, acel încă ceva în plus este suficient pentru performanţă sau trebuie şi mai mult în plus, mai mult care se poate rezolva doar atunci când au expirat cele 8 ore? Sunt situaţii şi situaţii, fiecare job este diferit şi îmi este aproape imposibil să generalizez. Mă pot raporta la experienţa mea şi cam atât.

Pentru că nu îmi place să-mi aduc munca la mine în parcare, pe un blog personal, mă abţin să povestesc mai mult despre experienţa mea aşa că mă rezum la faptul că am momente în care simt că plec mai devreme atunci când ies la şase pe uşă sau momente în care mă obişnuiesc aşa mult să plec acasă cu laptopul de serviciu încât atunci când nu-l iau mă apucă panica în metrou de teamă că l-am luat şi l-am uitat pe undeva.

Este adevărat că merge o perioadă să investeşti mai mult într-o parte decât în cealaltă însă în momentul acesta nu aş putea să spun că ştiu care este secretul unui echilibru perfect, dacă el există şi nu e doar o iluzie.

Întorcându-mă la film, m-a emoţionat mult povestea lui Andy în încercarea ei de a fi o angajată model în detrimentul vieţii personale, bazându-se pe faptul că iubitul şi prietenii vor înţelege şi vor fi alături de ea şi se vor bucura împreună de succesul ei. Nu prea s-a dovedit a fi aşa, pentru că ea a fost nevoită să ducă munca la o aşa extremă încât nu a mai putut fi prezentă nici măcar la momentele de maximă importanţă din viaţa particulară. A fost nevoită sau a ales? Altă întrebare care apare din când în când pe parcursul filmului. A ales. Sau a fost nevoită să aleagă până când a fost nevoită să aleagă altceva. Povestea lui Andy se termină cu bine. A ales bine până la urmă. Şi viaţă şi muncă. Echilibrate amândouă. Cel puţin aşa părea înainte de “the end”. Ce s-a întâmplat după, nu mai ştim. Aşa cum nu ştim ce se întâmplă nici după ce se termină, eventual cu o nuntă, orice film romantic care se respectă.

Dacă filmul a reuşit să vă ocolească până acum, căutaţi-l voi. E mai interesant decât am crezut în primele dăţi când l-am văzut. Are multe lecţii de oferit dacă eşti pregătit să le primeşti şi să le foloseşti. Numai bun de sâmbătă/duminică după-amiază.

landscape-1466777400-guhh

Advertisements
7 Comments leave one →
  1. Chriss permalink
    April 2, 2017 7:47 am

    Intamplator, am revazut de curand acest film. Este un film reusit care pune in prim plan exact legatura dintre cariera si viata particulara, felul in care exercitarea celei dintai o influenteaza pe ce-a de-a doua. Din punctul meu de vedere, personalitatea carismatica si exigenta sefei sunt cele care au determinat-o pe Andy sa-si doreasca sa se autodepaseasca si sa demonstreze ca poate face fata cu succes sarcinilor primite. Nu este genul ei de job, nu se regaseste cu adevarat in lumea glamouroasa pe care o intalneste la locul de munca, ea este o fata simpla, cu o idee simpla despre haine, fara a fi pretentioasa cu ceilalti sau cu ea insasi. Este o fata inteligenta, are ambitie si stie ca pasul acesta, e un prim pas care o poate ajuta in cariera ei, ca rezultat si alegerea din final, cand isi da seama ca mai mult, e prea mult pentru ea si alege sa paraseasca respectivul job pentru a merge pe traiectoria pe care si-o doreste cu adevarat si unde se regaseste. Ea nu renunta nici un moment la adevarata ei viata, realizeaza ca pentru a ajunge si a ramane in varf trebuie sa recurgi la compromisuri. Sefa ei, desi nu pare, ii accepta alegerea, in final, aceea de a pleca si chiar ii va oferi referinte bune pentru urmatorul job. Per ansamblu, este o poveste frumoasa care merita urmarita si din care fiecare poate trage propriile concluzii.

    • April 2, 2017 10:29 am

      Da, foarte frumos ai povestit. Sunt de acord. De asta l-am si urmarit de atatea ori si cred ca il voi mai urmari de cate ori voi mai avea ocazia. Duminica frumoasa!

      • Chriss permalink
        April 2, 2017 7:09 pm

        Multumesc, Mihaela. Si mie imi place mult cum scrii. Te pup si iti doresc o duminica frumoasa (ce a mai ramas din ea) alaturi de un inceput de saptamana cat mai reusit!

  2. April 1, 2017 8:02 pm

    daca nu imi ajung 8 ore inseamna fie ca angajatorul meu e incompetent, fie ca eu sunt incompetent, fie ca amandoi suntem prea lacomi

    • April 2, 2017 10:28 am

      Am zabovit mult asupra cuvantului lacomi si cumva am recunoscut macar la mine in minte care dintre noi este mai lacom… As vrea tare mult sa veniti la un curs de stress management si aici unde lucrez acum, eu am participat atunci cand eram la fostul angajator. Poate reusim cumva 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: