Dacă stau să mă uit în urmă la postările pe care le scriam cu ani în urmă, îmi pot da seama concret cât de mult am evoluat din punct de vedere alimentar. Îmi aduc aminte acum vreo 5 ani am scris un articol oarecum pamflet despre porcăriile pe care le-am mâncat într-o zi şi cineva a sărit virtual la gâtul meu de parcă am mărturisit cine ştie ce crimă odioasă. Sunt de părere că fiecare e suficient de matur să aleagă ceea ce mănâncă mai ales că în zilele noastre, dacă ai acces la online, poţi să-ţi faci o idee despre ce e bun şi ce e rău din punct de vedere alimentar. Discutabil şi aici pentru că internetul e un dar şi un blestem în acelaşi timp şi, dacă nu sunt surse de încredere şi crezi tot ce citeşti, s-ar putea să-ţi facă mai mult rău decât bine. Asta e totuşi o altă discuţie.

Pornind de la o emisiune de pe TLC unde o tipă din America începuse să plângă în supermarket şi să spună că vrea să mănânce sănătos şi să şi slăbească însă nu îşi permite, am început o semi-dezbatere cu colega mea despre cât de întemeiat era plânsul tipei din supermarket. Mă voi rezuma la piaţa din România pentru că pe cea din America o ştiu doar din auzite, cât am stat eu acolo în vacanţă am putut să-mi fac doar o impresie iniţială.

Până la urmă e scump sau nu e scump să mănânci sănătos? Sunteţi liberi să mă contraziceţi însă eu cred că este. Asta nu înseamnă că nu mănânc sănătos ci înseamnă că îi pot înţelege pe oamenii cu venituri la limita subzistenţei de ce nu au nişte obiceiuri alimentare sănătoase. Las la o parte pe cei care îşi permit şi totuşi nu o fac, nu despre ei este vorba aici şi, repet, nu e treaba mea să judec alegerile culinare ale nimănui.

O să justific răspunsul meu prin nişte exemple concrete de alimente pe care le mănânc frecvent/din când în când şi care, adunate, te fac să laşi lejer sute de lei pe lună în supermarketuri. Sigur că în sezonul de vară sunt multe produse pe care le putem cumpăra din piaţă la preţuri foarte mici însă gama, oricât de variată ar fi, tot nu acoperă şi alte alimente care nu sunt de la noi dar care au proprietăţi nutritive aproape de neegalat. Plus că până la urmă te mai şi saturi de aceleaşi şi aceleaşi mâncăruri şi vrei să încerci ceva nou.

• Cartof dulce. Un kilogram costă în Megaimage în jur de 7,5 lei. Un kilogram de cartof clasic costă 1,5 lei. Unde mai pui că cel dulce nici nu te satură la fel de repede ca cel clasic. Prin urmare ţi se face foame mai repede.
• Peşte. O bucată de somon pentru 2 persoane ajunge şi la 40 de lei. 2 păstrăvi sunt în jur de 25 de lei. Dorada se învârte şi ea la preţ cam între somon şi păstrăv. Nici nu intru în discuţia cât costă o bucată de ton care nu e la conservă pentru că nici eu nu am reuşit să mă apropii de el. Dacă e să compar cu un pui care costă cam 25 de lei şi din care poţi să faci, de exemplu, cel puţin 3 mese ( de exemplu, o ciorbă, o porţie de şniţele şi o friptură), să-mi spuneţi voi ce alege o persoană care trebuie să hrănească o familie întreagă dintr-un venit minim pe economie. Să nu mai spun iar de sentimentul de saţietate după ce ai mâncat un pui înecat în ulei şi cu cartofi comparativ cu un file de păstrăv cu cartofi dulci.
• Salate. Dintre salatele pe care eu le prefer cel mai mult, rucola şi valeriana sunt clar în top. Dar pentru asta trebuie să scot din portofel, cel puţin câte 5-6 lei (poate spre 7-9 iarna) pentru fiecare pungă din care mănâncă o singură dată, două persoane. Sunt oameni care de banii ăştia mănâncă şi felul 1 şi felul 2.
• Avocado. Un avocado ready to eat, adică nu cel pe care-l laşi cu săptămânile să se coacă în dulap şi apoi vezi că s-a şi stricat, costă 7-8 lei. De regulă, ca să facem o singură porţie de guaccamole pe care o măncăm la un mic dejun, folosim 2 avocado (uneori 3, depinde de dimensiune).
• Fistic, migdale, nuci şi toate câte mai sus din aceeaşi gamă. Fiecare pungă de oleaginoase crude, de oricare ar fi ele, costă undeva între 45-50 lei. Dacă le avem zilnic în alimentaţie (şi în combinaţii variate), faceţi voi un calcul cam cât trebuie să cheltuim pe lună pentru ele.
• Quinoa. 40 lei am dat pe o pungă de quinoa de 500 g. Mănâncă 2 persoane cam de 3 ori din ea. E bună dar nu te satură ca o porţie generoasă de pilaf de orez alb pe care-l cumperi cu 5 lei kilogramul.
• Pâine. O pâine albă obişnuită poate fi găsită chiar şi cu 1 leu. Pâinea pe care o cumpăr în mod normal (din care mănânc oricum doar maxim 2 felii într-o zi şi nu în fiecare zi) costă în jur de 4,5 lei. Deci o familie care mănâncă zilnic pâine pentru că este săţioasă şi trebuie să o consume ca să nu sufere de foame, va da 1 leu pe pâine în fiecare zi şi nu 4,5 lei. Are sens alegerea pe care o face, chiar dacă nu e o alegere pe care eu să o recomand. Dar o înţeleg.
• Fructe. Vara este mai uşor să mănânci fructe ieftine şi sănătoase pentru că se găsesc pe toate drumurile. Iarna deja este o altă poveste. Dacă e să mă uit că o cutie mică de afine costă şi vara în jur de 9,9 lei la Megaimage….tot clasicul măr pare mai atractiv. Dar câte mere poţi să mănânci fără să ţi se aplece?
• Zahăr brun, orez integral, paste integrale şi toate cele integrale, totul este evident mai scump decât surorile lor mai puţin bronzate.
• Cafea. O cafea de la un aparat costă 1 leu. O cafea adevărată proaspăt prăjită costă, la o cafenea adevărată, începând de la 10 lei. Înmulţind asta cu 5 zile lucrătoare… faceţi voi calculul (excluzând aici varianta cafelei făcută în casă, compar preţurile cafelei gata făcute, cumpărate în grabă în drum spre serviciu).

Să mă apuc să adun cât ar costa să mâncăm din când în când o friptură bună de vită? Nici nu mai contează. La restaurant începe de le 50 de lei în sus. Acasă poate ar fi mai ieftină dar din nou, ştii exact ce ciubotă cumperi, chiar dacă scrie pe ea vită de argentina sau de ce altă naţionalitate ar mai fi?

Aş putea să stau cu orele să scriu exemplu după exemplu dar mă opresc aici pentru ce era de demonstrat am demonstrat. În opinia mea, evident. Sunt observaţii personale, extrase din alegerile mele alimentare pe care uneori mi le permit alteori nu. Dar faptul că uneori mi le permit, deja mă face să mă simt mai norocoasă decât mulţi alţii. Ştiu însă că nu pot efectiv să nu îi înţeleg pe oamenii care pun în coşul de cumpărături salamuri şi parizeruri ieftine împreună cu tone de pâine, ulei şi cartofi. Pentru că efectiv şi ei au nevoie să se sature atunci când mănâncă iar asta e tot ce îşi pot permite.

Ca să nu ziceţi că aţi pierdut timpul degeaba citind, mai jos o idee de mâncare rapid de făcut, sănătoasă şi absolut delicioasă pe care am gătit-o duminica trecută: păstrăv la cuptor cu cartofi dulci şi valeriană.