Skip to content

Drumul de la nimic la super tare

August 27, 2017

Am un coleg care, atunci când povesteşte despre ceva ce a făcut, termină fraza de cele mai multe ori cu super tare. Şi-l crezi. Dacă el spune că e super tare atunci aşa o fi, chiar dacă nu ai habar de programare sau despre ce vorbeşte. Astăzi una dintre prietenele mele a înotat 5000 m în 2 ore şi, când am felicitat-o, a spus mulţumesc dar, citez “eu nu mă iau aşa în serios”. Însă eu ştiu cât de mult a muncit pentru reuşita ei şi chiar mi se pare super tare. Şi, deşi sunt foarte la început în drumul pentru pe apă, ştiu că îmi doresc şi ştiu că reuşita ei mă motivează şi pe mine să ajung într-o zi la performanţa ei deşi tot susţin sus şi tare că învăţ să înot doar ca să mă pot bălăci la mare şi la piscină fără riscuri.

Pentru că şi eu de multe ori înclin mai degrabă balanţa înspre “nu am făcut mare lucru” decât înspre “super tare”, am stat şi m-am gândit, cum să facem să avem un echilibru între cele două, să privim obiectiv asupra realizărilor noastre şi, atunci când facem ceva ieşit din obişnuit, să fim primii care ne aplaudă şi, cu o bătaie imaginară pe umăr, să ne spunem bravo. O fi greu? Este un pic, la început, mai ales dacă ani de zile te-ai obişnuit să-ţi minimizezi reuşitele.

Acum nici să ajungem să ne aplaudăm că am reuşit să ne dăm jos din pat dimineaţa. Deşi în unele zile, în funcţie de ora trezirii şi de ce urmează să facem, merge chiar şi acolo. Însă e important pentru sănătatea noastră sufletească şi mentală să ne felicităm pentru ce-am făcut suficient de mult cât să apreciem onest roadele eforturilor noastre dar nu atât de mult încât să punem stop şi să nu facem şi mai mult altă dată. Cred că acele aplauze echilibrate şi bine meritate sunt primul pas spre entuziasmul care ne duce şi mai departe.

Două dintre valorile companiei la care lucrez sunt #celebratesuccess şi #beproud. Acum nu că aş vrea să corporatizez această postare însă de când intru în contact atât de des cu aceste hashtag-uri şi le promovez de fiecare dacă când am de ce să le promovez, uşor uşor încep să mi le însuşesc şi în viaţa de dincolo de corporaţie.

Aşa că, dragă cititorule, atunci când simţi că ai făcut ceva super tare dar ai tendinţa să-ţi pui singur frână la sentimentele de recunoaştere pentru propria persoană, mai bine şezi mental câteva minute pe podium cu medalia la gât şi abia mai apoi mergi spre următoarea provocare pe care ţi-ai setat-o.

Apropo, poza pe care am ales-o să îmi susţină postarea este făcută imediat după competiţia SkyRun unde a trebuit să urc, în alergare, 34 de etaje, la o săptămână fix după moartea tatălui meu. Am făcut ceva super tare? După mine aş spune că da! Şi faptul că am schiţat o idee de zâmbet la finalul competiţiei a fost un efort super tare.

Acum … alege şi tu să te feliciţi pentru ceva ce ai făcut măreţ dar ai desconsiderat la momentul respectiv! Şi, dacă ai vreme, povesteşte-mi şi mie într-un comentariu 🙂

Advertisements
3 Comments leave one →
  1. Cristina O permalink
    August 28, 2017 9:19 am

    Ce frumos ai scris! Tu insati esti super tare! Si nu doar aici, pe blog! Dupa ce am citit articolul tau mi-am dat ragaz 3 minute sa ma gandesc la o fapta proprie mareata, cum spui tu, dar nu mi-a venit niciuna in minte.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: