M-am trezit devreme și brusc, fără snooze, deși este totuși o zi de duminică. Zi liberă. De fapt toate zilele sunt libere. Noi suntem cei ocupați. O cafea de la Origo mi-a pus sângele în mișcare deși o idee mai bună ar fi fost să beau un pahar cu apă înainte. Chiar m-au întrebat dacă vreau un pahar de apă cât aștept cafeaua. Și am zis nu, mulțumesc. Deși a fost clar un semn din cer că îmi cerea corpul (afectat de o răceală neașteptată și nebinevenită) apă înainte de cofeină.

Când sunt zile frumoase și nu am un plan anume să fac un lucru sau altul, îmi place să mă fac nevăzută pe o bancă în parc cu o carte în mână. În funcție de cât de mult mă prinde cartea, nu mai aud agitația din jur și parcă nici lemnele tari ale băncii nu mă mai deranjează. Alternativa este să mă afund într-un fotoliu de la vreo cafenea.

Am plecat azi de acasă fără carte. Abia am terminat un volum aseară și așteptam să mă văd astăzi cu sora mea să-mi predea ștafeta celui mai popular volum al momentului (cel puțin popular prin lista mea de prieteni de pe Facebook), Bărbatul care n-a mai sunat, apărut la Editura Nemira. Dar totuși aveam poftă să citesc ceva până după-amiază și, după dialogul: ”Mergi acasă să-ți iei carte și ieși după?” ”Nu, o să cumpăr o carte”, m-am oprit în Librarium și am răsfoit tot ce se putea răsfoi de pe raftul de noutăți.

La urma urmei dacă vrei să te oprești pe afară să bei o cafea și să mănânci un sandviș, nu te duci până acasă să iei cafeaua și sandvișul ci le cumperi din oraș. De ce nu ar fi la fel și cu cărțile?

Cartea pe care am cumpărat-o era nerăsfoibilă, ultima rămasă în teanc, încă în țiplă. Dar chiar și așa nerăsfoită, a fost cea care nu mi s-a dezlipit de mână. O fi fost de la țiplă 😀

Uncommon type, Some stories, tradusă în română Caractere atipice, Niște povestiri, este cartea de debut a lui Tom Hanks și cuprinde 17 povestiri din viață. Viața cui? Viața unor oameni, mai inventați sau mai reali însă la fel cum suntem și noi, cu bucurii și frământări și întâmplări care mai de care mai banale sau, din contră, ieșite din obișnuit. De prima povestire m-am bucurat pe terasă la Starbucks (cu toată gălăgia din jur). Apoi organismul meu răcit m-a implorat să mă întind un pic în pat așa că am revenit acasă. Îl mai amăgesc un pic cât scriu această postare apoi îl las să se odihnească în timp ce voi continua lectura cu povestirea numărul 2 despre care înțeleg că este preferata traducatorului cărții, Alex Văsieș, așa cum declară într-un interviu pe care-l puteți asculta aici.

Până la această oră a fost o zi destul de uncommon pentru mine pentru că, în drum spre librărie am întrat într-un magazin de încălțări sport și, în maxim 5 minute am plecat de acolo gata ”încălțată”, lucru care nu mi se întâmplă prea des având în vedere că înainte de a găsi ceva care să-mi placă și să-mi vină, trebuie să străbat orașul în lung și-n lat. Ok, poate exagerez un pic, când e vorba de pantofi sport mi-e mai ușor.

Nu e rău să te trezești devreme într-o zi de weekend. Mai e atâta duminică de profitat și de bucurat! Enjoy!