Am intrat în ultima zi din an trează, citind. Asta pentru că nu am mai putut lăsa din mână cartea. Irelevant faptul că mai aveam de terminat o carte ca să-mi ating reading challenge de pe Goodreads, de data asta chiar n-am putut adormi până n-am citit şi ultimul rând.

În penultimul modul de curs, Alis ne-a recomandat o carte (mai multe cărţi însă aceasta a urcat brusc foarte sus pe lista mea de lecturi). Urma să o achiziţionez în format electronic de îndată ce aveam şi un dispozitiv care să-mi permită să citesc cărţi electronice. Surpriza mare a venit înainte de Crăciun atunci când am primit această carte în dar de la sora mea.

În atelierul de magie, Călătoria unui neurochirurg pentru a descoperi enigmele creierului şi secretul inimii, este, aşa cum spune Daniel Goleman, “o palpitantă călătorie în lumea misterioasă a minţii umane, o poveste emoţionantă despre curaj şi compasiune“. Mai mult decât atât, este o lectură potrivită pentru fiecare dintre noi, indiferent de etapa de dezvoltare în care ne aflăm. Cu o singură condiţie: să o citim cu inima deschisă.

Atunci când descopăr o carte ca aceasta, mi se strecoară în suflet şi un mic regret că n-am descoperit-o mai devreme. Că poate mi-aş fi preţuit timpul mai cu folos şi aş fi realizat mai multe până la vârsta asta. Dar apoi îmi trece şi sunt recunoscătoare că am ocazia să o fi citit acum. Şi nu mă mai concentrez pe timpul pe care-l cred eu pierdut ci pe cel de acum şi cum intenţionez să mi-l petrec pe cel de mâine.

Am învăţat mult despre intenţii anul acesta. Am analizat de ce nu am împlinit ce mi-am dorit, am regândit lista de intenţii şi n-am aşteptat 1 ianuarie ca să plec la drum spre îndeplinirea lor. De fapt nici nu e o listă atât de lungă dar sigur e consistentă şi clară, pictată cu detalii, şi, uşor uşor, vizualizată cât mai în concret posibil. În fiecare zi ma adaug cât un detaliu, câte o informaţie, câte un lucru nou învăţat, câte o pată de culoare, câte o senzaţie, sentiment, parfum sau muzică, până arată exact aşa cum va fi să fie.

În prag de an nou, dau magia mai departe şi vă fac cadou câteva pasaje din carte. Poate acum nu se vor lega între ele, unele vor avea sens pentru voi, altele nu. Dar poate vă va convinge să răsfoiţi această carte. Aş spune că dacă ajungeţi să o răsfoiţi, vă vor prinde zorii zile încă dând paginile ei. Sau poate că nu. Sau nu acum. Aşa cum am spus, cu inima deschisă. Merge şi cu ea întredeschisă, se mai deschide pe parcurs cu fiecare rând citit, înţeles, simţit.

Fiecare dintre noi trece în viaţa sa prin situaţii care îi cauzează durere. Eu le numesc rănile inimii. Dacă le ignori, nu se vor vindeca. Dar câteodată, când inimile noastre sunt rănite, abia atunci sunt deschise. De cele mai multe ori, rănile inimii ne oferă cea mai mare oportunitate de a evolua. Situaţii dificile. Un dar magic.

Ce crezi că vrei nu e întotdeauna ce este bine pentru tine.

Am închis ochii şi mi-am imaginat inima deschizându-se. Mi-am trimis iubire şi iertare pentru toate greşelile pe care le făcusem. Am trimis iubire către părinţii mei şi recunoştinţă pentru că au făcut tot ce au putut. I-am trimis iubire lui Ruth oriunde s-ar fi aflat, pentru că a fost cea bună persoană pe care am cunoscut-o vreodată. Şi am trimis iubire fiecărui copil care se lupta cu sărăcia, care avea părinţi dependenţi, care era singur şi credea că totul se întâmplă cumva din vina lui. Am trimis iubire la fiecare persoană care şi-a pus la îndoială propria valoare şi propriile merite […].  – un sentiment de învăluire în căldură şi iubire…o senzaţie de pace interioară profundă şi o siguranţă absolută că totul va fi în regulă.

Inima are o inteligenţă proprie şi, dacă vom învăţa de la ea, vom şti că păstrăm ceea ce avem numai dăruind. Dacă vrem să fim fericiţi, trebuie să-i facem pe alţii fericiţi. Dacă dorim iubire, trebuie să oferim iubire. Dacă vrem bucurie, trebuie să-i bucurăm pe alţii. Dacă dorim iertare, trebuie să iertăm. Dacă vrem pace, trebuie s-o creăm în lumea din jurul nostru.

Ceea ce numise Ruth compasul inimii este în realitate o formă de comunicare existentă între creier şi inimă prin nervul vag. Cercetările demonstrează că inima trimite mult mai multe semnale spre creier decât creierul spre inimă – şi, cu toate că sistemul cognitiv, cât şi cel emoțional din corp sunt structure inteligente, există mult mai multe conexiuni nervoase care merg de la inimă la creier decât invers. […] Creierul ştie foarte multe, dar adevărul simplu este că ştie şi mai multe când se uneşte cu inima.

Există o epidemie de singurătate, anxietate şi dpresie în lume, mai ales în Occident. E o împovărare a spiritului şi a legăturii cu ceilalţi. Studiile arată că 25% din americani n-au o persoană suficient de apropiată căreia să-i împărtăşească o problemă. Asta înseamnă că unul din patru oameni pe care îi vezi sau cu care te întâlneşti azi nu are cu cine să vorbească şi această lipsă a legăturilor îi afectează sănăatea. […] Legătura socială autentică are un efect profund asupra sănătăţii mentale – depăşeşte chiar efectul sportului şi al greutăţii ideale asupra corpului. […] ne îmbolnăvim când suntem singuri şi ne însănătoşim când suntem împreună.

Prin faptul că mi-a acordat timpul şi atenţia ei, m-a învăţat cea mai măreaţă şi adevărată magie care există, puterea compasiunii care vindecă nu doar propriile răni ale inimii, ci şi inimile celor din jurul nostru. Este cel mai mare dar şi cea mai mare magie.

Simt că suntem toţi conectaţi; când mă uit la alţii, mă văd pe mine. Îmi văd slăbiciunile, eşecurile şi vulnerabilitatea. Văd puterea spiritului uman şi puterea universului. Ştiu, în adâncul ființei mele, că iubirea ne uneşte.

Sunt constant uimit de unde m-a dus viaţa. E uşor să uneşti retrospective punctele unei vieţi, dar e mai dificil să ai încredere că punctele se vor uni singure şi vor forma o imagine frumoasă când eşti prins în vâltoarea de a trăi.

Fiecare dintre noi are o poveste şi în fiecare poveste sunt părţi dureroare şi triste. Putem alege, în fiecare moment, să-i vedem pe oamenii din faţa noastră aşa cum sunt şi cum pot deveni. […] Să oferi iubire este întotdeauna posibil. Fiecare zâmbet acordat unui străin poate fi un dar. Fiecare moment în care nu judeci o altă fiinţă omenească este un dar. Fiecare moment de iertare, pentru tine sau pentru altcineva, este un dar. Fiecare act de compasiune, fiecare intenţie de a ajuta este un dar pentru lumea asta şi un dar pentru tine însuţi.

Şi aş putea continua….sunt multe pasaje la care am pus semn pentru o lectură ulterioară. Dar cred că aţi înţeles de ce e important pentru voi sa citiţi această carte mai devreme decât mai târziu. Sau când sunteţi voi pregătiţi.

La mulţi ani!