Anul meu în cărți

Am vrut să nu-mi ating intenționat numărul de cărți citite din acest an. Mai era puțin din an și eram la 36 din 38. Era așa ușor să rămân acolo. Pentru că nu ar fi însemnat să nu mai citesc deloc. Ar fi însemnat să citesc cărți mai lungi care ar fi fost greu de terminat până pe 31 decembrie inclusiv. Am vrut să văd cum se simte să nu-mi ating acest obiectiv, să nu depind mental de acest obiectiv. Chiar dacă au fost ani în care nu mi l-am atins, nu e același lucru, pentru că atunci nu cred că îmi păsa în același fel. După cum se va vedea în imaginea de mai jos, mi-am atins obiectivul cu aceste două cărți: una începută de o veșnicie, Minciuni pe canapea a lui Irvin Yalom și a doua primită acum în dar de la sora mea, Tu ești muntele de Brianna Wiest.

Anul meu în cărți, conform a ceea ce am introdus în aplicația Goodreads: 12065 de pagini = 38 de cărți. În realitate sunt mai multe pagini, de la câte cărți am început și n-am mai terminat (plus cine știe câte pagini de articole citite online, dar cine ține scorul?) 12 mii de pagini înseamnă 1000 de pagini pe lună. Numai în timp ce matematizez (o fi ăsta un cuvânt real?) atâta cititul mă enervează să șterg tot. Oricum ce contează numărul. Contează ce-a rămas cu mine din tot ce-am citit, ce-am dat înapoi lumii din ce-am învățat, ce povești și memorii m-au bucurat și m-au inspirat și ce-am simțit în corp de fiecare dată când o carte sau alta a reușit să mă extragă dintr-o stare de disconfort. Dar asta în alt episod, cum folosesc eu lectura și ca mecanism de evadare, nu știu dacă e cea mai bună lecție și nicidecum una pe care aș vrea s-o predau mai departe.

Mă gândeam acum, ce exercițiu interesant ar fi să iau fiecare carte citită și să-mi amintesc (fără să citesc vreo recenzie) ceva, orice, cu care am rămas din ea. Și dacă n-am rămas cu nimic, să scriu asta, poate astfel descopăr și de ce. Sau poate nu totul trebuie să aibă o explicație, și nici nu trebuie să rămâi cu ceva din toate. De anul acesta am început să citesc mult pe Kindle, lucru care mi-a dat o libertate fantastică de avea instant aproape orice carte am chef să citesc. Sigur, libertatea asta vine și cu o responsabilitate și cu un cost (mai mare sau mai mic). Bucuria zilei de astăzi a fost să descopăr că, în clipa în care am avut chef să descarc și să încep memoir-ul lui Matthew McConaughey, Greenlights/Undă Verde, acesta costa astăzi 1 dolar și 5 cenți. Deci da, am cumpărat astăzi această carte în format pentru Kindle cu 4 lei și 90 de bani (și apoi am mai cumpărat încă una la 2 dolari și ceva pentru că văzusem filmul dar nu citisem cartea – Acolo unde cântă racii).

Revenind la anul meu în cărți. Hai să-l documentez și din alt unghi – un lucru care a rămas cu mine din fiecare carte citită (de preferat voi încerca să fie primul lucru care-mi vine în minte când văd titlul sau poza cărții):

Duminicile iubirilor pierdute – Valérie Perrin – pare prima carte citită anul acesta. Nu-mi amintesc mai nimic din firul poveștii (a trebuit să trag cu ochiul la descriere) dar îmi amintesc senzația de bine ori de câte ori citesc orice de această autoare. Are un stil captivant care te poartă din trecut în prezent prin viețile și emoțiile personajelor ei care sunt foarte bien construite. Sinceră să fiu, primul gând, când am văzut titlul cărții, m-a dus către Apă proaspătă pentru flori, un roman care a rămas cu mine mai mult timp decât celelalte.

Iernile sufletului – Katherine May. Această carte mă poartă către grija față de tine și acceptarea că nu ești o mașinărie care poate funcționa non-stop la capacitate maximă și că uneori ai nevoie să încetinești ritmul, ca într-un fel de hibernare. Cred că pe alocuri am și judecat-o puțin pe autoare, cum să dai pauză așa la tot, că doar avem responsabilități. Dar sigur am rămas cu ceva din ea care m-a ajutat să am mai multă înțelegere și blândețe față de mine (pe moment, cel puțin).

O viață măruntă/A Little Life (am citit-o în engleză pe aceasta) – Hanya Yanagihara. A fost cartea anului pentru mine și poate cea mai bună carte pe care am citit-o vreodată. Sunt sigură că mulți dintre voi nu veți înțelege, mai ales cei care știți despre ce este vorba și câtă suferință pe metru pătrat descrie această carte. Nu a reușit niciun alt autor să mă țină atât de captivată doar prin felul în care știe să aleagă cuvintele și frazele. Am plâns mult, am zăbovit asupra unor pasaje, am suspinat la altele, dar n-am simțit nicio clipă să fac vreo pauză sau să mă uit cât mai am (și nu e o carte măruntă deloc), mi-am notat citate. O idee din carte care mi-a venit prima dată în minte când am văzut titlul: este foarte greu pentru cei sănătoși să înțeleagă logica celor bolnavi. Și atunci când ești într-o stare de durere pe care cel de lângă tine nu o poate înțelege, cel mai bine îți face să stai singur, efortul de a-l consola și pe cel care suferă pentru tine este mult mult prea mare pentru un corp în suferință. Știu că este inspirată dintr-o poveste reală și asta este cu atât mai zguduitor: există oameni pe lumea asta care chiar au avut parte de atâta suferință și atâtea abuzuri, ce lume defectă trebuie să fie asta în care trăim, nu?

Poate ar fi bine să discuți cu cineva – Lori Gottlieb. Recomand această carte tuturor scepticilor care cred că n-au nevoie de o vizită la terapeut dar și celor care încă nu și-au găsit terapeutul potrivit. Cum zice un prieten de-al meu, cu 10 ședințe de terapie în viața asta cu toții ne suntem datori. O carte care prezintă, deopotrivă, experiența unui terapeut care este și pacient, drumul ei către vindecare odată cu drumul pacienților ei către vindecare. Primul gând care mi-a venit în minte a fost ideea de frică de fericire. Adică momentul acela în care te simți foarte bine și apoi imediat începe să se strecoare starea de neliniște, că dacă te simți așa bine acum, sigur urmează să se întâmple ceva rău. Mai bine să ne bucurăm până la capăt zic, că dacă e să se întâmple, oricum se întâmplă. Și mi-am mai amintit și de ideea de a ne pune o sentință atunci când sunt lucruri pentru care ne învinovățim ani în șir fără oprire. Putem să zicem ok, 5 ani pentru asta e destul? Și apoi să ne considerăm iertați. Citiți cartea dacă chiar vreți să înțelegeți contextul.

Cele două vieți ale Lydiei Bird – Josie Silver. O ficțiune din cele care-mi plac și mă țin ancorată în poveste ore în șir. Lydia trăiește două vieți în paralel – una în care soțul ei a murit și una în care el n-a murit. În care va rămâne ea până la urmă? Serios acum, în care? Că eu nu mai știu exact cum se termină, va trebui să reiau finalul :))

Bucuria de a avea mai puțin – Francine Jay. Eu deja mă consider o persoană cât de cât minimalistă. Dar tot a reușit cartea asta să mă facă să mai arunc/reciclez câte ceva. Dacă citesc multe cărți de genul ăsta o să ajung cu dulapurile goale. Glumesc, o curățare în casă și în garderobă face minuni și pentru psihic.

Nu face nimic – Celeste Headlee. Ei, Doamne, Celeste, cum să nu faci nimic? Sigur, cartea nu este despre a nu face nimic ci despre a ne mai odihni, a lua-o mai ușor și a ne face ordine în priorități. Recomand cartea deși pe mine m-a mai enervat pe alocuri, ceva ceva tot s-a lipit de mine din ea. Doar că mie îmi trebuie multe cărți de tipul ăsta ca să pricep ceva. De asta, veți vedea, că mai am cărți de genul acesta prin listă.

Între două lumi – Suleika Jaouad. Tot o poveste adevărată (mie cel mai mult îmi plac cele adevărate, mă conectez greu la cele inventate), chiar cea a autoarei care are de dus o boală grea, în timp ce toate relațiile din jur îi sunt puse la încercare. Cele două lumi (regate cum sunt numite în original) sunt reprezentate de cea în care ești bolnav și apoi cea în care reînveți cum să fii sănătos. (da, spoiler aici un pic)

Mindfulness – Jennifer N. Smith. A fost mai degrabă o broșură decât o carte. Nu e genul de lectură care să rămână cu tine decât în măsura în care ai integrat deja în practica ta ceva din ea dar nu mai știi exact că acolo ai citit sau acolo ai exersat. Oricum, dacă am dus-o până la capăt, sigur mi-a făcut bine.

Din cer au căzut trei mere – Narine Abgaryan, Lisa C. Hayden. Carte asta pentru mine a fost un fel de pomul lăudat. Am avut așteptări așa de mari de la ea încât nu știu dacă m-am bucurat cu totul de ce a avut să ofere. Dar povestea în sine e interesantă și merită timpul. Doar să n-o începeți cu așteptări prea mari. Poate așa o să vă bucure mai tare.

Good to Great (Excelența în afaceri) – Jim Collins. În materie de autori de cărți de business, Jim Collins a fost pentru mine revelația anului. Am rămas cu atâtea concepte aplicabile din lecturile lui că le-am tot împrăștiat în dreapta și-n stânga ori de câte ori am avut ocazia. Cel care-mi vine acum în minte și care se aplică la tine și la business-ul tău deopotrivă: atunci când alegi ceea ce vei face în continuare, trece-l prin 3 întrebări. Dacă nu ai răspuns da la toate, mai caută: 1. poți să devii cel mai bun din lume la asta? (ma rog, merge și foarte foarte bun) 2. îți place la nebunie să faci asta? 3. te poate întreține financiar? (în sensul chiar să-ți ofere o prosperitate, nu să te țină la limita supraviețuirii).

It doesn’t have to be crazy at work – Jason Fried, David Heinemeier Hansson, fondatorii Basecam (37 Signals) Principii de muncă sănătoasă și eficientă și renunțarea la haos și supra-ocupare neproductivă. Poți avea o organizație performantă și fără să-ți duci oamenii la epuizare, ba din contră. Nu dați vina pe mine dacă după ce citiți această carte vreți să lucrați în altă parte decât lucrați acum, poate chiar cândva o să vă fie de ajutor să vedeți că se poate și altfel și că un mediu toxic nu e ceva ce trebuie normalizat și încurajat.

Omul în căutarea sensului vieții – Viktor E. Frankl. Una dintre cărțile mele preferate din acest an (chiar, ia să recitesc eu niște pasaje din ea) care mi-a dat încredere că avem mai multă putere decât credem cu mintea noastră și că ne putem scoate din cele mai întunecate locuri. Între stimul și răspuns există un spațiu. În acel spațiu stă puterea noastră de a alege cum răspundem. În răspunsul nostru stă abilitatea de a crește și libertatea noastră, citatul pe care mi l-am repetat în cap cel mai des anul acesta.

Emotional Equations – Chip Conley. Pentru cine are nevoie de o metodă mai matematică de înțelegere a emoțiilor această carte este perfectă. Eu nu aveam nevoie de această metodă matematică dar tot mi-a plăcut mult să o parcurg. Tot din categoria cum să ai o viață mai bună și mai în pace cu tine. La vremea în care am citit-o vorbeam o grămadă despre ea. Acum a rămas doar emoția, cunoștințele s-au contopit undeva în minte și m-au ajutat, cu siguranță, dar n-o să mai știu exact când și cum. Continui să-l urmăresc pe acest autor pe Facebook, postează uneori mesaje interesante cu care rezonez.

Inteligența erotică – Esther Perel. O carte care te invită să-ți explorezi mai autentic sexualitatea și să te înțelegi mai mult. Nu prea suport eu când aud „o lectură obligatorie”, nicio lectură nu trebuie să fie obligatorie când ești adult. Doar că aceasta cam este.

Elogiu lentorii – Carl Honore. V-am zis eu că mai urmează cărți cu lentoare, nu? Pe aceasta chiar mi-am cumpărat-o de bună voie, nu mi-a făcut-o nimeni „subtil” cadou. Chiar ți se mai domolește ușor pulsul când o citești. Merită lecturată cel puțin o dată.

Heal your Body – Louise Hay. Anul ăsta am citit mai mult despre legătura dintre psihic și bolile pe care le simțim în corp. Și am fost uimită că această carte, scrisă chiar în anul nașterii mele, spune despre niște lucruri pe care noi abia abia începem să le învățăm și să le acceptăm.

Curajul în sălbăticie – Brené Brown. Și curajul a fost o temă cercetată de mine în 2022. Nu sunt cel mai mare fan Brené dar se pricepe să te motiveze să fii mai autentic și mai curajos. Iar cartea asta merită din plin atenția voastră.

07:07 – cu sufletul în est – Andrei Lasc. Mi-a plăcut mult să urmăresc călătoria lui Andrei și către interior și în exterior și mi-ar plăcea să mai citesc și alte călătorii pe care le va mai face pe viitor. Într-un fel, și această carte tot despre un curaj este.

Getting Naked: a Business Fable about Shedding the Three Fears that Sabotage Client Loyalty – Patrick Lencioni. Pentru oricine vrea să înțeleagă o perspectivă diferită asupra customer service-ului mai ales în sfera de consultanță și care poate să fie factorul diferențiator pentru tine.

Cartea albă – Han Kang – nu-mi amintesc nimic din ea. Doar o stare de neliniște. Acum că trag cu ochiul la descriere mă și mir că i-am dat așa block. Acum na, câte să ținem și noi minte.

Creierul fericit – Loretta Graziano Breuning. Am câștigat această carte pe Modern Book Club, țin minte ce fericire pe mine. Am învățat multe despre substanțele fericirii. Pe unele le-am uitat dar măcar acum știu unde să caut și unde să mă întorc. Ce-am reținut este că putem folosi aceste substanțe ale fericirii și în dezavantajul nostru. Nu tot ce ne aduce fericire sau plăcere temporară ne face și bine pe termen lung. Și, ați avut sărbători încărcate de serotonină?

Am ajuns la jumătatea anului și simt nevoia să fac o pauză. De fapt așa de tare ce simt nevoia să mă opresc aici și să promit o postare viitoare. Dar nu, nici că vreau să mă angajez la asta că nu știu dacă mă pot ține de cuvânt. Așa că, o poză frumoasă și mergem mai departe.

Mi-a plăcut mai mult titlul decât cartea. Sau poate că e genul acela de carte care te enervează dar care îți produce o schimbare iremediabilă în bine în minte și în corp. Nu știu ce să zic. Nu-mi pare rău de lectură și sunt recunoscătoare pentru cadou! Chiar este adevărat, tu ești muntele!

How Will You Measure Your Life – Clayton M. Christensen. Încă o carte despre sens și scop și fericire. Nu poți să ai niciodată prea multe astfel de cărți. Pare că nu învățăm de la prima. Și oricum e ceva ce trebuie exersat și trebuie să ne readucem constant aminte în tot felul de forme și cu tot felul de exemple și cuvinte. Mi-a plăcut mult mult această carte.

Sticletele – Donna Tartt. Dacă n-ar fi fost A Little Life, Sticletele ar fi fost cartea mea de ficțiune preferată din an. Și ca poveste și ca scriitură. Cu Donna Tartt veți vedea, m-am mai întâlnit o dată, doar o carte mai încolo.

E doar în capul tău – Suzanne O’Sullivan. O carte în ton cu ce am studiat eu anul acesta mult, legătura dintre cum ne simțim la nivel mental și bolile din corpul nostru. Te cam sperie puțin cărțile astea, sincer. Așa cum a început acum să mă sperie puțin și Mitul normalității (de asta am și pus-o un pic pe pauză perioada asta). Merită să treci prin ea dar un pic mai obiectiv și detașat, ca să nu preiei tot ce e acolo, dacă se poate.

Istoria Secretă – Donna Tartt. Captivant, nu la fel de captivant ca Sticletele, dar un roman bun care te ține în priză. Cu acesta am decis că iau o pauză de la Donna Tartt pentru că încep să semene cam mult și, dacă le citești la o distanță așa de scurtă, parcă nu te mai bucuri la fel.

Violeta – Isabel Allende. Aceasta a fost dintre capturile ieftine de pe amazon. Când vezi o recomandare de carte pe un grup și apoi o găsești la un preț derizoriu în variantă Kindle și te poți apuca de ea imediat, priceless. Mi-a plăcut să-o urmăresc povestea și e genul de ficțiune în mrejele căreia mă las prinsă câteva ore bune.

4000 de săptămâni – Oliver Burkeman. Citit, plăcut, o altfel de carte de managementul timpului. Mi-am integrat niște concepte și noțiuni de acolo în obiceiurile zilnice (dacă mă iei repede, nu știu să zic exact care). Am participat și al Clubul de Carte al Cristinei Chipurici, a fost util să aud și alte perspective. M-am înscris entuziastă și la următorul, însă cred că va trebui să anulez, nu reușesc să mă conectez cu cartea nouă, din păcate, pare că va fi un chin, nu o plăcere iar până pe 11 ianuarie mai e prea puțin timp să fac pace cu ea (doar dacă nu mă primește oricum, poate că-mi vine acolo dragul de cartea asta).

Courage is Calling: Fortune Favour the Brave – Ryan Holiday. La început a fost super ok, chiar mi-a dat (cel puțin la nivel superficial) o grămadă de curaj. Apoi a început să fie repetitiv și enervant, o colecție de citate și prea mult din același lucru. Dar merită trecut o dată prin carte, sigur veți găsi ceva care să vă inspire.

Powerful: Building a Culture of Freedom and Responsibility – Patty McCord. Am rămas cu multe din cartea lui Patty, ex-Chief Talent Office la Netflix (14 ani întregi). M-a inspirat și încurajat, fără să vrea, în multe principii după care mă ghidam deja și mi-a dat și niște perspective noi. De recitit.

În atelierul de magie – James Doty. Am recitit și am redescoperit altă magie și și magia care m-a cucerit de prima dată.

Când amintirile noastre vor veni să danseze – Virginie Grimaldi. Această autoare că are un dar să te țină ancorat în poveștile ei. A reușit și cu aceasta și cu toate pe care le-am citit de ea până acum. Plus că-ți dă curaj să te îndrăgostești de tine cel din viitor, cel mai în vârstă. O confundasem cu Valérie Perrin. Au stiluri diferite dar cred că-mi dau același sentiment în corp când le citesc.

Zilele lui Savelie – Grigori Slujitel. La început n-am avut răbdare dar apoi, vai, vai ce m-am atașat de acest motan călător, aventuros și înțelept. Frumos scrisă, emoționantă. Dacă ai pisici, lectură obligatorie. Și dacă n-ai, poate vrei.

Crazy Stupid Bromance – Lyssa Kay Adams. N-am crezut că o să mă prindă așa mult, mai ales că o citisem pe prima din serie și mă plictisise. Dar foarte drăguță, uneori mai avem nevoie și de astfel de povești de dragoste în viețile noastre literare (plus că aceasta este chiar mai profundă decât mă așteptam).

Călătoria către sine. Memoriile unui psihiatru – Irvin Yalom. Recitire. Ce-mi plac când recitesc cărți, descopăr lucruri pe care le-am uitat, altele pe care nu le-am observat, intru mai în profunzime. Îmi place mult cum scris dl. Yalom, foarte mult. Așa m-a motivat să o termin și pe cealaltă care stătea c-un semn în ea de vreun an sau mai mult.

Friends, Lovers, and the Big Terrible Thing – Matthew Perry. Habar nu aveam că i-a fost așa de greu. Personajul meu preferat, cel mai amuzant și mai simpatic, atâta suferință. Și ce mulți ca el. O carte de citit, indiferent că v-a plăcut sau nu serialul Friends/Prietenii tăi.

Minciuni pe canapea – Irvin Yalom. “un roman captivant, inteligent, incredibil de amuzant” zice David Lodge. Captivant – da, inteligent – clar, amuzant – uneori. Mi-a luat de fapt mai mult de un an s-o citesc. Prefer non ficțiunea lui Yalom dar, într-un final, n-a fost rău deloc să-i citesc ficțiunea din terapie, presărată cu multe indicii reale, mai ales ca am recitit Becoming Myself și îmi sunt proaspete în minte detaliile. M-am atașat de terapeutul Ernest și provocările lui cu pacienta Carol și m-a ținut curioasă, mai ales în ultima parte. Dar am citit-o mai greu, mult mai greu decât orice altceva de Yalom.

Tu ești muntele – Brianna Wiest. Să încheiem într-o notă veselă și să nu iau copy-paste la recenzia mea de pe Goodreads (mult spus recenzie, câteva impresii la cald). Poate cândva îmi va folosi această carte și o voi reciti cu alți ochi.

Cu greu m-am abținut să nu abandonez acest articol și să mă concentrez pe cartea pe care urmează să o încep chiar azi. Dar uite că am urcat muntele 😀 Mie mi-a fost de folos să trec o dată prin toate, sper să vă inspire și pe voi: fie să vă alegeți de aici viitoare lecturi, fie să faceți o retrospectivă a ceea ce v-ați luat din ce ați lecturat în anul acesta.

Să vă bucurați de ceea ce citiți și să citiți ceea ce vă bucură!

Advertisement

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.