Atunci când am fost la Yoga cu Magda la White Manor am povestit cu una dintre colegele de la casă despre peisaje de toamnă și mi-a sugerat că, dacă vreau să mă bucur și mai tare de culorile toamnei, să merg la Sinaia în perioada asta, pe Poteca Regală. De la zis la făcut a fost doar un pas, pentru că după ce i-am zis Laurei, sora mea, s-a născut idee să mergem împreună într-un grup mai mare. Fiind în curând Mihail și Gavril, o onomastică pe care obișnuim să o serbăm în fiecare an alături de finuța pe care o cheamă și Gabriela, s-a potrivit numai bine să facem ceva deosebit.

Anul acesta, în locul sau pe lângă cadoul obiect, a fost mult despre experiențe la zilele de naștere sau onomastice fie că primite sau oferite (teatru, film, operetă, vacanța în Egipt, spectacole și alte ieșiri), tradiție pe care am de gând să o mențin și pentru anii viitori atât cât va ține de mine.

Până la Sinaia am călătorit cu trenul CFR, de la 8.10 și am revenit tot cu trenul CFR, la 18.06. A fost un drum plăcut care a trecut repede, am avut ocazia să ne bem cafelele în pace să ne mai treacă somnul după o noapte de vineri spre sâmbătă mai scurtă decât mi-aș fi dorit-o în mod normal.

Deși mă uitasem la meteo și se preconiza o zi bună de plimbare, nu mi-am imaginat cât de frumoasă va fi de fapt vremea: soare blând, fără vânt, temperaturi numai bune de mers prin pădure – nici prea cald nici prea frig (deși erau porțiuni în care, după mai mult mers, aș fi simțit nevoia să fiu în tricou).

Am citit mai multe despre traseu aici și, după ce l-am parcurs, pot spune că a fost ușor dar nu foarte ușor, pentru că au fost cam 15 km dus-întors și destul urcuș, iar dacă nu ai un minim de condiție fizică sau dacă ai probleme de sănătate (dureri de spate, genunchi, etc) s-ar putea să nu te bucuri așa mult de peisajele mirifice din jur. â

În ce privește echipamentul pe care-l ai la tine sau pe tine, traseul permite echipament amator atâta timp cât vremea este bună. Adică se poate urcat și în încălțări sport de stradă. Eu însă m-am simțit extraordinar de bine în încălțările mele noi de la Grisport, un magazin pe care-l recomand cu drag dacă intenționați să vă echipați picioarele de drum lung prin pădure sau munți. Nivelul de confort va fi dat și de tipul de tricou/bluză și de pantaloni (eu de data asta am mers în blugi dar unii puțin elastici cât să-mi permită mișcarea în voie, dar pentru următoarele voi căuta pantaloni potriviți de drumeții).

E important să aveți la voi ceva mâncare și apă de băut, chiar dacă nu e un traseu foarte lung, e posibil să simțiti nevoia de a mânca ceva când ajungeți în Poiană. Sora mea ne-a făcut un surpriză și a adus să ciocnim și câte un pahar de vin dacă tot am sărbătorit. Nu că aș recomanda alcoolul după efort, am luat fiecare doar câte o guriță și, nu știu cum s-a întâmplat, că am tot vărsat din el pe jos (cum au fost Moșii de Toamnă ieri, am zis noi că poate cer și cei plecați, de asta tot vărsăm atâta din greșeală vin). Pe final de traseu există un izvor de unde vă puteți alimenta sticlele de apă cu apă rece și gustoasă.

La întoarcere am luat-o ușor pe altă parte (după ce am vizitat și stâncile Franz Iosef), am luat masa la restaurant Wood unde mâncarea a fost gustoasă și servirea foarte bună (dacă sunteți grup mai mare s-ar putea să nu găsiți așa ușor un loc de luat masa dar noi am avut noroc că am găsit o masă rezervată pentru mai târziu dar la care ne încadram noi perfect să mâncăm până la venirea celuilalt grup. Am avut ocazia să gust și din prăjitura preferată a surorii mele, Krantz de la Casa Dolce și, în timp ce scriu, regret că nu am cumpărat una (două) de luat la pachet pentru că îmi plouă în gură când îmi amintesc.

Sinaia este pentru noi un oraș de suflet și mergem cu plăcere de câte ori avem ocazia. Mai multe sugestii despre ce poți face în Sinaia a scris Laura în 2019, aici.

Dincolo de echipamente, mâncare și vreme bună, cred că cel mai important este cu alături de cine împarți bucuria peisajelor și minunăția naturii iar în cazul nostru despre asta a fost vorba cel mai mult: timp petrecut împreună. Și merge foarte bine să faci traseul și singur dacă simți că tu ești persoana pe care ai neglijat-o în ultima vreme și ai nevoie să petreci mai mult timp alături de ea. Dar dacă mergi singur, să ai grijă să fie o zi frumoasă de weekend ca să mai fie totuși și alte suflete prin preajmă în caz că se întâmplă ceva (am auzit că ar fi și o ursoaică prin zonă, din fericire nu am văzut cu ochii mei).

Abia aștept următorul traseu, mi s-a deschis apetitul și am senzația că mi-am găsit și metoda preferată de a face mișcare. Mersul pe munte nu mă face doar mai sănătoasă dar și mai fericită. Pentru data viitoare îmi propun să fac mai multe poze mentale și să las telefonul mai mult timp în rucsac. Mai jos o selecție de poze de ieri, poate vă îmbie și pe voi să ieșiți o zi de weekend din case/oraș.