Sunt zile numai bune de citit. Altele de stat cu ochii în soare (când e, când nu e, ni-l imaginăm) și visat. Sunt zile bune de mers la teatru. Și în alte zile bune, la un spectacol de standup comedy sau la un film. Alte zile bune de stat în pătură și recuperat două episoade din Anatomia lui Grey sau oricare alt serial pansament de suflet pentru fiecare.

Sunt zile bune de muncit, de ieșit, de plimbat, de călătorit, de vizitat oameni dragi sau obiective turistice sau ambele deodată. Zile bune de jucat cu pisici sau ce animale de companie are fiecare. Zile bune de făcut curat și de aranjat lucruri în dulapuri. Sunt zile bune de aruncat sau donat și eliberat loc pentru alte lucruri sau pentru aer, pur și simplu.

Sunt zile bune de stat de vorbă cu orele cu oameni, la telefon sau în persoană. Zile de recuperat povești care ni s-au întâmplat, și de o parte și de alta. Zile bune de gândit și de sfătuit. Și alte zile bune de meditat sau de aranjat gânduri rebele care circulă fără ordine în minte.

Sunt zile bune de inspirat și de expirat aer, parfum de flori și natura în culori.

Sunt zile bune de rezolvat lucruri, zile bune cu obligații și angajamente. Zile bune pline și zile bune mai domoale. Zile bune cu de toate, altele cu simplitate.

Sunt zile bune în care zâmbim și zile bune în care ne cuprinde melancolia și preferăm să așezăm zâmbetul seara pe raft, să-l îmbrăcăm în vis și să ne trezim a doua zi deja cu el pe față.

Și oricât de nebune ar părea unele zile, tot sunt bune. Prin simplul fapt că sunt. Și că suntem și noi în ele.