Skip to content

Mici focuri pretutindeni

May 8, 2019

Mici focuri pretutindeni (de Celeste Ng) este o carte apărută la Editura Litera, în colecția Buzz Books, cărți despre care vorbește toată lumea. Țin să menționez asta pentru că, după ce am citit-o, am vorbit eu despre ea la toată lumea, până să mă așez să scriu și pe blog. Și cred că m-a și văzut toată lumea citind-o pentru că nu m-am oprit până n-am dat-o gata (în mașină, ca pasager, unde nu citesc de obicei, la benzinărie, la spălătoria de mașini, la țară, acasă, oriunde eram, numai să o termin și să văd ce se întâmplă).

Am primit-o în dar de la Clubul de Lectură Litera, unde n-am mai reușit să ajung, în mare parte pentru că nu reușisem să termin cartea. De fapt, citisem trei pagini și o lăsasem pe mai târziu. Nu mă prinsese de la început. Nu știu să explic de ce. Pentru că după ce am reluat-o, nu am mai putut să o las din mână.

Povestea începe cu o casă care arde sub ochii familiei. Nu știm de ce arde încă. De foc, e sigur. Dar cine a pus focul sau cum s-a pornit el de la sine…încă nu știm. Apoi se dă timpul în urmă și facem cunoștință cu familia și cu casa care încă nu e sub flăcări și cu două alte personaje, mamă și fiică, care tocmai s-au mutat în chirie, la o altă casă a acelei familii. Până acum, simplu. Însă viața personajelor se dovedește a fi oricum numai simplă nu, motiv pentru care am stat cu sufletul la gură să aflu povestea de dinainte de poveste.

Dincolo de misterul în care sunt învăluite aceste două chiriașe, fiică și mamă, cartea tratează multe alte subiecte despre familie, bunăstare, sărăcie, stabilitate și instabilitate, artă, viață în dezordine, viață în ordine, obișnuit și neobișnuit. Sunt momente în care cititorul este pus în fața aceleași povești trăite de doi oameni diferiți iar șansele să empatizezi cu amândouă și să nu știi cu cine să ții (dacă se poate spune așa) sau ce părere să ai într-o anumită situație sunt foarte mari. M-am trezit chiar povestind altor oameni situațiile (rupte puțin de context, în caz că ar fi apucat totuși să citească și cartea) și întrebându-i….tu ce ai face? tu ce părere ai? Inclusiv personajele din carte au opinii foarte diferite, unii dintre ei ajungând să și le mai schimbe dintr-un motiv sau altul.

Dacă sunt cărți pe care le citesc pe nemestecate și le dau uitării imediat ce am citit și ultima pagină (cam ca la unele filme de care te bucuri pe moment dar care nu îți aduc mare plus valoare și nu ai mare lucru de povestit din ele), aceasta clar nu a fost una dintre ele. Încă mai dezbat povestea, încă mă mai gândesc la ea și chiar mi se face puțin dor. Aș vedea clar un film/serial făcut după această poveste.

A trecut Paștele și mica vacanță de 1 mai, însă nici vă trebuie vacanță să dați gata această carte. Poate cu lanterna, după ce se culcă toată lumea dacă nu e alt timp pe zi 😀 Numărul de pagini permite o lectură de maxim 2 – 3 zile.

“Uneori e nevoie să pârjolești totul, până la pământul gol, și s-o iei de la capăt. După foc, solul e mai fertil, și noi plante pot să crească iar. Oamenii sunt la fel. O iau de la capăt. Găsesc ei o cale.”
Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: