Atunci când vreau să lucrez într-un spațiu liniștit care poate să-mi conțină atât cheful de muncă dar și necheful de muncă, vin la Brutăria cu Povești. Găsesc aici loc liber (aproape  de fiecare dată când vin) iar când nu găsesc și nici nu au cum să îmi facă (pentru că de multe ori se străduiesc să îmi fac loc undeva), mă bucur că e plin de lume în loc să mă supăr că fac cale întoarsă. Și asta, în principal, pentru că îmi e un loc drag și pentru că este o afacere socială. Ce înseamnă asta? Înseamnă că toate veniturile generate de acest loc sunt direcționate către proiectele sociale dezvoltate de Organizația Umanitară Concordia.

Scriu aceste rânduri fix din Brutărie și sunt, în acest moment singurul lor client. Și asta probabil pentru că e vară, ieri a fost sărbătoare, lumea e pe la mare, pe la munte.  Și poate pentru că nu e un loc atât de popular ca nu știu care alte cafenele (din alea unde costă o cafea de zici că îi presară praf de aur deasupra și nu scorțișoară). Așa că o mai popularizez și eu cum pot: propun locul acesta de întâlnire când mă văd cu prieteni și colaboratori, mai pun o postare pe blog, mai vorbeste despre locație și așa mai departe.

Nu că m-ar deranja să am parte de liniște în continuare când vin aici dar cred că un pic de agitație bună i-ar ajuta pe ei. Și știu că cititorii blogului meu care caută un loc frumos de lucrat sau de conversat ar putea să beneficieze de pont. Mai e și partea în care poți să organizezi evenimente, free of charge până în 4 ore (doar cu plata consumației) și cu o taxă modică pentru o zi întreagă. Chiar chilipir pentru soloprenori/freelanceri/antreprenori la început de drum care nu dispun de sume fabuloase pentru a ține evenimente.

Aproape fără excepție: un sandviș cu ton, un cappuccino, o apă minerală și o prăjitură cu vișine. Uneori, vinerea, mai spre final de zi, poate chiar și un cidru sau o bere. Asta e rutina mea. Voi puteți face și alte alegeri. Sandviș cu prosciutto sau vegetarian, alte cafele,  sucuri sau ape plate sau alte băuturi sau prăjituri. O dată am cumpărat chiar și pâine. Sănătoasă. Cu maia. Ca să nu plec chiar cu mâna goală din brutărie.

Prețurile sunt decente, nu falimentez dacă stau o zi întreagă aici. Probabil că uneori costă consumația mea cam cât costă ce-am muncit toată ziua. Dar asta nu înseamnă că sunt prețurile mari ci că se plătește puțin la ce lucrez eu, de regulă, când vin aici 😀 (traducătorii de beletristică vor înțelege).

Sunt oameni care lucrează mai eficient în liniștea propriei case. Eu nu sunt unul dintre ei. Eu dacă sunt acasă găsesc vreun loc de curățat, de organizat, vreo rufă de spălat, sau vreo mâncare de făcut. Mereu sunt distrasă de ceva și îmi trebuie dublul voinței mele ca să îmi ating obiectivele zilnice.

Brutăria nu e chiar așezată în drumul oricui dar locația este centrală, destul de aproape de Uniri dar destul de departe de agitația de la Unirii. Beneficii peste beneficii. În zona Budapesta (știți, cam pe unde era shaormeria înainte să se mute la Tineretului), pe Str. Petru Cercel nr. 1. O ocazie bună să căutați și cine a fost Petru Cercel. Nu vă ajută să dați de locație dar așa, pentru cultura generală. Eu cel puțin așa fac atunci când mă gândesc ce-o fi făcut cineva să merite să numească o stradă după ei.

Una peste alta, destul de des sunt și evenimente aici. Chiar mâine este unul. Caritabil. Atelier de Arts & Crafts pentru copii, părinți și bunici. Eli nu doar Vorbește ci și Construiește, o casă pentru o familie nevoiașă. Și are nevoie de susținerea noastră. Nu că m-aș lăuda neapărat dar pe Eli eu am invitat-o aici la Brutărie la o cafeluță. Ar fi aflat oricum de loc, știu, dar zic și eu așaaaa.

Vorba multă sărăcia omului – nu de alta dar mai am de lucru până să apuc să-mi acopăr costurile cu nota de plată –  cred că ați înțeles deja ideea și unde să veniți de luni să lucrați cu drag și spor pentru al vostru viitor. Și al altora (am mai spus că toate veniturile  generate de cafenea se duc pentru proiecte sociale, nu?)