Înainte să particip la un eveniment de tipul, să spunem, TEDx Bucharest, din postura de spectator, sunt câțiva pași preliminarii pe care îi fac pentru a fi sigură că mă bucur la maxim de experiență și înainte și în timpul și după. Pentru că TEDx Bucharest de anul acesta tocmai s-a încheiat (ecoul încă răsună puternic, însă evenimentul a avut loc în weekend), sper ca informația să vă fie de ajutor pentru următorul eveniment, TEDWomen2019, dar și pentru alte evenimente cum ar fi The Power of Storytelling sau orice altul la care urcă oameni pe scenă și vorbesc lucruri pentru care mergeți acolo să le ascultați.

ÎNAINTE:

1. Mă asigur că am loc în sală. Mesajele de tipul….mai sunt doar câteva bilete, pot fi o unealtă de promovare dar pot fi, de asemenea, extrem de adevărate. De exemplu, am dorit să merg la Pe Bune Live, am citit la Andreea Vrabie într-o dimineață că mai sunt 50 de bilete, n-am acționat la timp, trei ore mai târziu…Sold out.
2. Mă familiarizez cu locația. Nu, nu merg până acolo, o caut pe maps, mă uit cât fac până acolo, pe unde se intră, cu cât timp înainte e nevoie să plec de acasă, să mă asigur nu doar că nu întârzii dar și că ajung suficient de devreme să beau o cafea și să intru în atmosfera locului. Un soi de aclimatizare.
3. Citesc cu atenție lista de vorbitori, agenda și regulile casei. Vreau să știu dinainte care este ordinea vorbitorilor, când sunt pauzele de cafea și cea de masă. De regulă există o secțiune de întrebări frecvente, mă asigur că citesc informația pusă la dispoziție înainte să pun întrebări random.
4. Caut informații despre fiecare vorbitor. Îmi place să știu dinainte cine este fiecare vorbitor și cu ce se ocupă, chiar dacă, poate, am venit cu niște preferați în minte. La ce mă ajută asta? Să-i pun în context, să mă concentrez mai puțin pe informații tehnice și istorice (pe care le știu deja din research) și să fiu prezentă cu totul la ce vorbește omul din fața mea. În caz că vă întrebați unde mai e elementul surpriză? Păi este. Că eu nu am de unde să știu ce discurs a pregătit, chiar dacă sunt familiarizată cu tema generală.
5. Promovez evenimentul pe social media, în caz că vor și prietenii mei să știe de el și să facem o gașcă mai mare. Nu de puține ori mi s-a întâmplat să postez ceva de la eveniment și să-mi spună prietenii că le-ar fi plăcut și lor să afle (în trecut, acum nu mai e cazul, pentru că am grijă să postez suficient de mult cât să vadă).

ÎN TIMPUL:

1. Ajung la timp și, cum am spus și anterior, mă conectez cu spațiul, la o cafea.
2. Ascult. Chiar și atunci când un discurs nu mă captivează, ascult. S-ar putea să mă surprindă. Dacă sunt acolo, păi sunt acolo cu totul. Da, sigur, mai zboară mintea. Dar în mare sunt prezentă.
3. Respect vorbitorii și pe ceilalți participanți. Nu ies din sală decât în pauze! Pot înțelege să fie o urgență (te scapi pe tine grav și vrei să protejezi tapițeria, îți vine rău, s-a întâmplat ceva grav și trebuie să preiei un apel, din astea) însă mi-e greu să cred că apar zeci de urgențe, că oameni am tot văzut ridicându-se, foșnind, deranjând. De multe ori urgențele oamenilor sunt să evite cozile la toalete sau la băuturi, s-au plictisit, vor să ia o gură de aer, etc. Not ok! Plus, dacă spune că nu ai voie cu cafea și mâncare în sală, nu fi tu mai isteț doar pentru că ai reușit să te strecori cu ele și nu te-a văzut nimeni. Not ok! Dincolo că not ok, mai faci și probleme copiilor voluntari că nu te-au văzut la timp. Câți ochi să aibă și ei săracii.
4. Iau puține notițe. Contrar a ceea ce făceam în trecut, îmi iau destul de puține notițe, doar câteva elemente cheie sau fac fotografii la slide-uri care să mă ajute la cercetarea de după. Și asta pentru că, notând încontinuu, există riscul de a pierde mari porțiuni din discurs, concentrându-mă pe ce a zis mai devreme și n-am apucat să notez decât pe jumătate. De cele mai multe ori apar înregistrări și pot să revăd, așa că încerc să ascult să înțeleg nu să notez neapărat.
5. În pauze, explorez spațiul. Uneori profit de momentele de pauză să deschid conversații cu oamenii, să schimbăm impresii. Alteori profit de aceleași momente de pauză să stau cu mine, să-mi așez informația primită, poate să fac o postare pentru social media. Depinde în ce stare sunt. Câteodată fac poze. În funcție de ce găsesc în spațiu, vorbesc cu diverse asociații, observ ce se petrece prin jur. Rar mi se întâmplă să nu găsesc să conectez cu cineva cunoscut cu care n-am mai vorbit de ani sau luni de zile.

DUPĂ

1. Apreciez și felicit. Dacă am ocazia, felicit personal oamenii care s-au ocupat de eveniment. Dacă nu, le scriu o notă în online sau fac clară mulțumirea mea pe paginile mele de social media.
2. Continui cercetarea cu privire la vorbitori și la conceptele prezentate. Aici sunt o grămadă de acțiuni: caut vorbitorii pe platformele de socializare (pagini publice, nu le invadez intimitatea), site-uri pe care le au, cărți pe care poate le-au scris, interviuri pe care le-au dat. Sigur, nu cu privire la toți. Îmi aleg o mână de vorbitori care m-au impresionat și care au fost pe unda mea și pe aceia îi cercetez. (cu TEDx Bucharest e mai laborioasă povestea pentru că sunt atât de mulți vorbitori din categoria asta!).
3. Scriu articole pe blog sau pe direct pe social media cu informațiile aflate. Pentru cititori dar și pentru propria documentare.
4. Vorbesc cu prieteni, colegi, amici, cunoștințe. Selectez ce cred că le-ar fi util și le mai dau câte o pastilă de informație pe care altfel nu ar sta să o selecteze siguri. Mură în gură, știu, dar e pentru o cauză bună.
5. Mă interesez ce alte evenimente viitoare similare sunt și mi le salvez în agendă. Și apoi o iau de la capăt.

Acum sunt curioasă, aveți și voi check list-ul propriu? Dacă da, ce cuprinde el, altceva decât ce am povestit mai sus? Mi-ar plăcea să-mi îmbogățesc și eu lista pentru a fi sigură că profit la maxim de fiecare experiență în care aleg conștient să-mi investesc timpul.